Deus ex machina sau încotro duc „pașii mici” ai lui Steinmeier?

Semne diacritice

Deși a declarat că a venit la Chișinău nu numai ca deținător al funcției temporare de președinte al OSCE, ci și ca ministru de Externe al Germaniei, Frank-Walter Steinmeier s-a arătat puțin interesat de alte probleme ale noastre, decât cea transnistreană.

Preocupat de „consolidarea încrederii” între Chișinău și Tiraspol, el a insistat ca Chișinăul să facă niște „pași mici” în direcția recunoașterii de facto a așa-zisei republici nistrene, a legalizării existenței separate a Transnistriei, oferindu-le transnistrenilor dreptul de a circula, cu propriile mijloace de transport în UE și de a studia acolo în baza diplomelor universitare transnistrene.

Republica Moldova este presată să cedeze benevol „atuurile”, avantajele sale de stat recunoscut, în numele unui ipotetic câștig de „încredere” în fața liderilor separatiști. Legalizând plăcuțele de înmatriculare a mașinilor și diplomele transnistrene, după cum insistă Steinmeier, de ce ar mai avea transnistrenii nevoie de cetățenia Republicii Moldova, de ce ar mai solicita buletinul sau pașaportul moldovenești? Nu încredere, ci, în cel mai bun caz, indiferență se câștigă în acest fel.

Cu siguranță, și găgăuzii vor dori să posede numere de înmatriculare a mașinilor pe care să fie scris simplu „Găgăuzia”, fără însemnele statale corespunzătoare. Că certificatele de proprietate vor fi eliberate la Chișinău, după cum spune premierul Pavel Filip, nu contează, căci certificatele nu se lipesc pe plăcuțe. Sentimentele separatiste se vor întări în consecință, nu vor slăbi. Este interesată Germania să întrețină focul mocnind al separatismului?

De altfel, deși se consideră un stat federal, pe toate plăcuțele de înmatriculare a mașinilor care ies din Germania, indiferent de landul în care sunt înregistrate, este imprimată doar litera D (Deutschland). Alte litere pot indica districtul, dar nu și landul din care face parte acesta. „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”, spune un proverb popular, pe înțelesul oricui. De ce ar insista Steinmeier să le oferim transnistrenilor plăcuțe de înmatriculare separate și cum acest „pas mic” devine „favorabil și util în totalitate” pentru „integritatea și suveranitatea Republicii Moldova”, după cum s-a exprimat el, nu este clar.

De ce nu ar insista Germania în fața Moscovei ca transnistrenii să accepte plăcuțele cu însemnele MD, dacă dl Steinmeier crede că pașii mici trebuie să ducă în direcția în care suveranitatea și integritatea teritorială ale Republicii Moldova nu ar trebui să sufere? Ideea unor plăcuțe separate nu ne trimite spre ideea unui stat unitar. Atâta timp cât nu se știe ce fel de „statut special” li se va acorda raioanelor din stânga Nistrului, de ce e atât de sigur dl Steinmeier că ne miscăm în direcția corectă? Necunoscând direcția, aflându-te pe marginea prăpastiei, este riscant orice pas, oricât de mic.

În mod paradoxal, Rusia obține o victorie prin legalizarea status-quoului transnistrean tocmai în momentul când pozițiile ei se erodează pe Nistru, când ea se confruntă cu probleme financiare, când, în legătură cu războiul ruso-ucrainean, Republica Moldova câștigă din punct de vedere strategic. Ca un deus ex machina dl Steinmeier vine în ajutorul Rusiei, presând Chișinăul să renunțe la pozițiile câștigate prin simpla așteptare și schimbare a conjuncturii geopolitice.

Și poate că tocmai vulnerabilitatea, debilitatea celui de-al doilea stat românesc, l-a încurajat pe Herr Steinmeier în demersul său cinic, umilitor. Iată că un stat slab, cu instituții nefuncționale, cu deputați și miniștri butaforici, în care deciziile le ia un „coordonator executiv”, o societate derutată, pasivă atrag nu numai atacuri oligarhice, dar și „diplomatice”, geopolitice.

Coaliția de guvernământ, PD și, în special, PL, care depinde într-o mai mare măsură de votul conștient al intelectualilor, ar trebui să înțeleagă că oricât de importantă ar fi Germania în UE și oricât de puternică ar fi dorința lui Steinmeier de a se remarca ca președinte al OSCE pe frontul reglementării transnistrene, de a obine „progrese” în procesul de negocieri, interesul Republicii Moldova cere ca guvernarea să răspundă NU. Pentru prostie sau trădare, politicienii democrați și liberali vor plăti în alegerile prezidențiale din această toamnă și în toate alegerile viitoare.