Despre Guvernul Sturza, Revelion, CC și DEX

Semne diacritice

La începutul toamnei trecute, când temperatura protestelor populare crescuse până la cote deranjante, umilitoare și poate chiar periculoase pentru regimul oligarhic, Plahotniuc a organizat în grabă un megaconcert-diversiune la „Moldexpo”, plătind vedete scumpe de peste Prut și din Rusia, ca să ademenească cât mai multă lume, punându-i pe chișinăueni în situația de a alege între cântec și strigăt de revoltă. De Revelion, compania de telefonie mobilă aparținând „Moldtelecom”, care a suportat cheltuielile pentru costisitorul concert din 6 septembrie, nu a mai simțit nevoia de a-și face publicitate, ca în septembrie?

Și celelalte companii de telefonie mobilă, care altă dată nu ratau vreo ocazie de sponsorizare a unor acțiuni culturale, s-o fi aflând în penurie de fonduri promoționale sau au fost descurajate de Ministerul Culturii, aflat sub controlul PD, să-și promoveze serviciile în perioada sărbătorilor de iarnă? Cert e că s-a făcut sau, mai bine zis, nu s-a făcut tot posibilul ca cetățenii să se adune în centrul Chișinăului, dându-ne impresia că actuala putere se teme de propriul popor. Și are motive să se teamă din ce în ce mai mult, dacă e să judecăm după starea economiei, a finanțelor publice, dacă e să ținem cont de starea de spirit a cetățenilor, relevată de datele sondajelor de opinie publică.

Și ex-premierul Ion Sturza, revenit pe scena politică pe valul anti-sistem, protestatar, înnoitor, nu are cum să fie acceptat de principalul „organizator de concerte”. În condițiile în care principalele forțe politice nu se pot înțelege asupra „formulei” de identificare a premierului, Sturza ar putea să fie o figură de compromis, dacă nu ar pune în pericol sistemul existent și dacă Plahotniuc n-ar fi obsedat să ocupe el însuși sau să pună propria marionetă în acest post important. (De altfel, Andrei Popov, ambasadorul R. Moldova în Austria, membru al PD, a confirmat, în cadrul unei conferințe de presă, ceea ce se presupunea de mult, că liderul nominal al PD, Marian Lupu, este o figură mai mult decorativă, că ultimul cuvânt în partid îi aparține mogulului mediatic.)

Echipa adunată de Sturza, dacă ar obține sprijinul politic necesar, dispune de potențial de realizare a unor acțiuni urgente care să îndepărteze Republica Moldova de pe marginea prăpastiei. Firește, nu toți candidații la funcția de miniștri suscită entuziasmul și admirația noastră, important este faptul că toți ca unul au făcut declarații pe propria răspundere că nu au furat și nu reprezintă interese obscure. Unele persoane au declinat invitația de a face parte din guvern și nu este exclus că motivul adevărat să fi fost condiția declarației de integritate.

Oricum, Sturza creează un precedent greu de evitat în procesul de formare a altor guverne. Greu de evitat, dar nu imposibil, dacă societatea civilă, care a stabilit criteriile de selectare morală a candidaților, nu va lupta pentru continuarea și încetățenirea acestei practici. PD ar putea boicota ședința de luni a parlamentului, ca să reducă din impactul acestui exercițiu de transparență, de asumare a unor principii de conduită politică sănătoasă.

În consecința deciziei Curții Constituționale, din 29 decembrie 2015, președintele nu va mai putea propune un candidat neagreat de „majoritatea parlamentară absolută”, deși Constituția îi prescrie doar o consultare cu fracțiunile parlamentare, iar sensul verbului „a consulta”, oferit de DEX, nu este sinonim cu „a executa”.

CC a sfidat DEX-ul, în interesul „stabilității” și al „republicii parlamentare”, după cum, în 1998, cu ocazia formării Guvernului Sturza-1, magistrații operau modificări matematice, stabilind că majoritatea absolută într-un parlament de 101 deputați o constituie 52 de deputați, nu 51 cum ar socoti un matematician. (Curtea a rămas atunci pe pozițiile unui specific matematic moldovenesc, în pofida intervenției Academiei de Științe autohtone, care a sărit în apărarea regulilor matematice universale.)

E adevărat, „în nicio republică parlamentară, președintele ales de majoritatea parlamentară nu are dreptul de a dizolva parlamentul pentru motivul că majoritatea absolută a deputaților nu-i acceptă candidatul la șefia guvernului”, dar pentru a evita o astfel de situație, se fac modificări în Constituție, nu și în DEX. CC nu are autoritatea și dreptul să schimbe sensul cuvintelor. Oricât de nobile i-ar fi intențiile. Pierzându-și, probabil, răbdarea, dl Alexandru Tănase pare hotărât să ne dea o nouă Constituție, în pofida parlamentului, care nu e capabil să se concentreze asupra lacunelor și contradicțiilor din Consituția anului 2000.

Eventualul eșec al lui Ion Sturza, va deschide calea spre funcția de premier pentru candidatul PD, dacă acesta va fi susținut de PL și PPEM. Datorită CC, președintele Nicolae Timofti pare să mai dispună de o posibilitate de a respinge candidatura lui Plahotniuc, invocând „suspiciuni rezonabile” de corupție, ca în cazul lui Filat, la 22 aprilie 2013. Rămâne să vedem dacă Ghimpu și Leancă cu deputații lor vor semna pentru Plahotniuc sau vreo marionetă de a sa.

Dacă vor semna, cu siguranță, aceasta va declanșa noi valuri de proteste. Felicitându-i cu ocazia sărbătorilor de iarnă, Ambasadorul SUA, James D. Pettit, i-a îndemnat în mod direct pe cetățenii Republicii Moldova să nu permită „unui grup de indivizi să stea în calea succesului” lor. E și un mesaj către Plahotniuc, să lase în pace Republica Moldova. Traian Băsescu a spus-o și mai clar: că va fi „evacuat”, dacă se va pune în calea unui guvern independent.