Demisia Guvernului Streleț: beție de putere sau act de disperare?

Semne diacritice

Indiferent de rezultatele votului de joi în Parlament, este important să stabilim cauza adevărată a acestei noi izbucniri de nebunie colectivă pe scena noastră politică, izbucniri care se țin lanț în ultimii câțiva ani de guvernare „proeuropeană”, în timp ce Republica Moldova atârnă pe un fir de ață (asistența financiară occidentală) deasupra prăpastiei economice, sociale, geopolitice...

Oripilat, stupefiat Occidentul păstrează, cu mici excepții (Joseph Daul, președintele PPE), tăcerea. Din păcate, tace și președintele Nicolae Timofti, de la care am fi fost în drept să așteptăm măcar un gest de implicare, măcar o încercare de restabilire a echilibrului în cadrul coaliției de guvernământ.

Asistăm la o „beție de putere” a lui Plahotniuc, beție care îi va da groaznice dureri de cap societății, sau, din contra, e un act de disperare a „oligarhului general”, sunt spasmele angoasei sale, e cramponarea cu orice preț de trupul statului abia respirând? Este un moft demiterea lui Streleț, o mișcare de amorul „artei” oligarhice, o demonstrație de forță sau un gest de reflex condiționat, o manifestare a instinctului de supraviețuire, de apărare a resurselor financiare?

Oricum, este impresionantă, uluitoare desfășurarea de forțe îndreptate împotriva PLDM-ului, care a avut, după șocul arestării lui Vlad Filat, iluzia „dezlegării mâinilor”, hotărând că de-acum înainte nu va mai fi complice la amânarea și mimarea reformelor de dragul păstrării Alianței cu PD și PL.

Doar peste șapte zile de la ridicarea imunității și arestarea liderului PLDM, s-a formulat o moțiune de cenzură împotriva Guvernului Streleț, pentru faptul că premierul și-ar neglija obligațiunile de serviciu apărându-l pe Filat și pentru că ar fi susceptibil de corupție.

În acest timp, Streleț reușise să facă un demers către președintele Nicolae Timofti pentru demiterea directorului CNA, Viorel Chetraru, să se pronunțe pentru demiterea procurorului general Corneliu Gurin și pentru „depolitizarea” celorlalte instituții ale statului, propunând să fie stabilite în cadrul AIE-3 niște termene concrete în acest sens. Guvernul a mai luat decizia de eliminare a monopolului companiei „Metalferos”, în exportul metalelor feroase, pe care, conform presei, l-ar controla oligarhul din spatele PD, și a vorbit despre posibila întoarcere a Aeroportului Chișinău în gestiunea statului, nu mai târziu de 6 noiembrie. Mai rămâne de stabilit care din aceste acțiuni l-a pus pe jar pe Plahotniuc, i-a suscitat „neîncrederea” și a declanșat mecanismul de demitere a Guvernului AIE-3. S-a mai spus, fracțiunea PLDM a comis niște erori tactice, dar nu într-atât de grave încât să justifice o nouă criză politică în R. Moldova. Probabil, fiindcă nu este șantajabil, a apărut „necesitatea” înlăturării premierului actual de la „butoanele” Aeroportului Chișinău și ale Guvernului.

Plahotniuc este încurajat și de faptul că PLDM pare acum o pradă ușoară. El speră să obțină prin șantaj, prin jocuri de culise ceea ce nu a reușit să obțină prin alegeri: mult râvnitul post de premier. Leancă nici nu ascunde că încearcă să „rupă” mai mulți deputați din fracțiunea PLDM pentru a-și constitui propria fracțiune și a crea condiții pentru resetarea Alianței. Iar sugestia sa ca Streleț să demisioneze de bunăvoie, la nici trei luni de la învestire, a coincis în mod surprinzător cu ultimatumul PD, sonorizat de Marian Lupu, sugerând existența unei comunicări ascunse între PPEM și PD. Resetarea AIE, pentru includerea la guvernare a grupului Leancă se poate face prin remaniere guvernamentală. Sau speră Leancă să ocupe scaunul lui Streleț?

Și liderul PCRM a avut un rol important de jucat în această istorie: rolul de berbece al PD-ului. Voronin a lansat printre primii, în cadrul unei conferințe de presă, acuzația că Streleț și-ar fi asumat funcția de avocat al lui Filat în detrimentul funcției de prim-ministru. Și tot Voronin și-a pus primul semnătura pe moțiunea de cenzură, pe care o anunțaseră socialiștii. Astfel se confirmă dependența sa de fostul, dar posibil și actualul, finanțator al PCRM. Un final nu tocmai onorabil de carieră.

Evoluția de mai departe a evenimentelor va fi determinată în cea mai mare parte de unitatea și coeziunea PLDM. „Spectacolul” continuă, până la deznodământ mai este, îl vom urmări cu atenție.