Degeaba ne numim unioniști…

Semne diacritice

E ultima săptămână de campanie pentru alegerile europarlamentare. Pironiți asupra scenei locale, tot așteptând politicienii să tragă o linie și să apară cei care își vor asuma guvernarea Republicii Moldova în următorii patru ani, riscăm să ratăm un eveniment extrem de important, formarea noului Parlament European, de care va depinde funcționarea de mai departe a UE, relațiile ei cu statele vecine.

Fără să reprezentăm un stat membru, având „doar” un acord de asociere cu UE, noi, cetățenii Republicii Moldova, deținători ai cetățeniei române, putem participa la alegerile din 26 mai și, astfel, influența componența viitorului Legislativ european. E privilegiul pe care mai trebuie încă să-l conștientizăm, de care nu se bucură cetățenii celorlalte state vecine cu UE. Putem fi factorul care înclină balanța alegerilor în favoarea UE, spre un viitor mai sigur.

Căci proiectul UE, după Brexit, nu mai e o certitudine de lungă durată, împotriva Europei unite se lucrează intens. Comparația cu URSS denotă nu numai o ignoranță crasă a ceea ce a fost URSS, e primul semn de rele intenții, de ură stupidă împotriva UE. Dacă UE nu ar fi existat, nivelul actual de dezvoltare și de prosperitate nu ar fi fost atins, dar mai cu seamă relațiile, regulile de conviețuire între statele europene ar fi putut fi altele, nu le-ar fi asigurat cea mai lungă perioadă de pace din istoria lor. Eforturile hegemonice ale Rusiei ar fi de neoprit în lipsa UE. Și viitorul independent al noilor state post-sovietice ar fi și mai neclar decât este astăzi.

Fiindcă nu se află în forma cea mai bună, un parlament european dominat de eurosceptici, de extremiști, de clientela lui Putin, de tribaliști și cei care trag jăraticul la turta lor națională ar șubrezi și mai mult UE, i-ar slăbi instinctele, i-ar diminua forța de regenerare, i-ar pune în pericol filozofia și existența ei.

Relația cu UE, inclusiv România, este vitală pentru Republica Moldova. Și nu numai din cauza că acolo merg două treimi din exporturile noastre. De UE depinde „dezoligarhizarea” și democratizarea de mai departe, întărirea independenței Republicii Moldova. Și asistența financiară care vine din UE nu e de neglijat, ne menține pe linia de plutire. Noi putem influența procesul reformelor din Republica Moldova prin intermediul deputaților pe care îi vom trimite în Parlamentul European. De aceea, nu numai unioniștii, proeuropenii, ci și „stataliștii” ar trebui să fie interesați de alegerile de duminica viitoare.

Participarea la vot e și o modalitate de conectare la viața politică din Țară, la partidele și liderii care credem că ne reprezintă, e un pas necesar în direcția reUnirii. Degeaba ne declarăm unioniști, dacă nu ne implicăm în viața României, nu ne pasă de soarta ei, stăm în continuare izolați dincoace de Prut, dacă nu „interacționăm”, nu punem umărul în măsura posibilităților la acțiunile importante care ne privesc direct. Am avut ocazia să-i vedem la Chișinău pe liderii principalelor partide de peste Prut, ceea ce e o confirmare în plus că votul nostru e necesar, contează. Prin participare la vot avem posibilitatea să le punem note, să le apreciem activitatea de până acum.

Cu cine să votăm? E simplu. Votăm partidele și candidații care credem că vor face bine UE, României și Republicii Moldova. Sau viceversa.