Nicolae Negru // De la politica externă „echilibrată” la politica externă duplicitară

Semne diacritice

Principalul rezultat al vizitei vicepremierului și ministrului de Externe și al Integrării Europene Nicu Popescu la Moscova e că, deocamdată, nimic nu e hotărât, că mai urmează întâlniri și discuții în ce privește relațiile economice, inclusiv accesul vinurilor, legumelor și fructelor noastre pe piața rusă, situația muncitorilor moldoveni în Rusia, soluția transnistreană. Rămâne cum a fost în privința trupelor ruse, depozitului de la Cobasna, statutul limbii ruse...

Aflăm că recenta semnare a obscurului contract dintre „Moldovagaz” și „Gazprom”, care a provocat un val de scumpiri în Republica Moldova, este un model de rezolvare a complicatelor probleme moldo-ruse și pentru dl Popescu, și pentru omologul său Serghei Lavrov. Dl Popescu s-a arătat atât de entuziasmat, încât a recunoscut și a promis să plătească datoria Republicii Moldova față de „Gazprom”, înainte de auditul fixat în protocolul semnat la Sankt Petersburg.

La conferința de presă de după întâlnire, a curs „zahăr și melasă” (în expresia unui jurnalist rus), dar relațiile de mai departe dintre Rusia și Republia Moldova rămân la fel de neclare ca până acum, decât că vor fi „pragmatice” și „reciproc avantajoase”. Nu vom intra în Uniunea Economică Eurasiatică (UEE), dar vom colabora, pe platformele CSI, UEE și alte „platforme internaționale”. Popescu i-a „confirmat o dată în plus” lui Serghei Lavrov că „va fi păstrat echilibrul în relațiile cu structurile integraționiste eurasiatice și Uniunea Europeană”.

Ce ar însemna aceasta? Cum putea ministrul Integrării Europene să „confirme” așa ceva? Popescu nu a contestat și nu a comentat fraza respectivă, care ne amintește despre „politica externă echilibrată” a lui Dodon. Despre „politica externă echilibrată” a vorbit, acum o lună, și Natalia Gavrilița în discursul său adresat șefilor de state CSI. Acum ne dăm seama că folosirea acestei sintagme nu a fost deloc întâmplătoare și că, probabil, nici nu-i aparține lui Dodon, ci lui Lavrov sau lui Kozak.

Asta vrea să audă Moscova de la liderii noștri: că stăm pe loc, în două luntri, nu ne integrăm în UE mai mult decât în UEE. Totuși, când sunt sinceri Gavrilița, Popescu? La Chișinău, București, Bruxelles, când spun că „prioritatea zero” a politicii externe de pe Bâc e „integrarea în UE” sau la Moscova, atunci când promit să facă pași egali spre UE și UEE?

În interviul acordat postului de radiou „Eho Moskvî” după conferință, Popescu a redevenit proeuropean, subliniind că Republica Moldova dorește să se miște în direcția Europei, păstrând în același timp „relații normale, calme, pozitive, neconflictuale cu Federația Rusă”. Și de ce nu a spus aceasta în prezența lui Lavrov? Iarăși îl dominau reflexele studențești?

Până și „curajul” ministrului Nicu Popescu la conferința de presă a fost duplicitar. El a îndrăznit să vorbească despre retragerea militarilor ruși, a munițiilor de la Cobasna, dar nu pentru că ar fi necesar, vital pentru statul Republica Moldova, ci din cauza neutralității înscrise în Constituția ei. Și dacă nu era înscrisă? De altfel, Lavrov a salutat atașamentul Guvernului moldav față de „neutralitate”, dar a ignorat demonstrativ referința la trupele ruse.

Culmea atitudinii duplicitare, „neconflictuale” s-a manifestat atunci când dl Popescu a vorbit despre rolul Rusiei ca „mediator”, care „ne ajută să ne mișcăm în direcția soluționării problemei transnistrene”. Chiar crede el că Rusia „ne ajută”? Are dreptate Vladimir Socor, unele lucruri nu le spui pur șimplu, dacă nu sunt adevărate. E monstruos, umilitor să afirmi că Rusia „ajută”, când ea de fapt îi întreține pe separatiști, fără de Rusia pretinsul stătuleț nu avea cum să apară și nu are cum să reziste.

Posibil, o asemenea strategie să-i aducă PAS-ului voturile unor rusofili, dar bățul e cu două capete, PAS ar putea să piardă o parte din voturile proeuropenilor. Sigur, e nevoie de dialog cu Rusia, dar nu în genunchi, nu cu prețul minciunii și umilinței. Această politică externă duplicitară a suptului de la două vaci sau a statului în două bărci, și cu unii, și cu alții, nu sporește prestigiul actualei guvernări, nu este originală, o urmărim, într-o formă sau alta, de treizeci de ani. Vremurile bune nu au cum să apară, dacă mergem pe același drum, în cerc... Și nu ai cum să consolidezi „statalitatea” fără demnitate.