De ce trebuie să fim „neutri”, al doilea răspuns lui Constantin Cheianu

Semne diacritice

Un cunoscut guru (o spun fără ironie) al presei pruto-nistrene afirma odată, într-un efort iluminist, spre atenția publicului profan și învățătura unor foști colegi și prieteni de-ai săi, că presa - presa adevărată, firește - trebuie să fie în permanentă opoziție față de putere. Când se schimbă componența puterii, presa rămâne „la locul ei”, privind în aceeași direcție, mereu cu ochii pe acțiunile noilor guvernanți, „lătrând” la orice deviere de la lege sau norme morale. Afirmația e fară cusur, dar funcția presei e mai largă totuși.

Cu ochii pe putere și pe opoziție

Puterea, deși e principalul, nu e singurul actor al cărui comportament merită „monitorizat” cu atenție într-o societate democratică. Rolul opoziției nu e mai puțin important în democrație, de calitatea ei depinde calitatea puterii de mâine. Și dacă presa e părtinitoare, se alătură opoziției în lupta pentru putere, se implică în intriga și jocurile partidelor politice, ea nu își poate îndeplini în mod firesc, în deplină măsură, misiunea, rolul predestinat de „câine de pază” al societății. Presa trebuie să informeze publicul despre tot ce se întâmplă în societate, să informeze corect, obiectiv, echidistant, să fie cu ochii și pe putere, și pe opoziție, să-i critice, dacă e cazul, și pe unii, și pe alții, să nu se confunde cu niciuna din tabere, decât poate ideologic.

Șansa partidelor noi

Dat fiind că partidele care s-au aflt până acum la putere în Republica Moldova s-au compromis ca niciodată, dezamăgirea, neîncrederea, ura și chiar dezgustul față de ele și față de putere în general ajungând la cote riscante, partidele „antioligarhice” nou apărute au o șansă mai mare ca altă dată să câștige simpatia și încrederea alegătorilor rămași, care încă nu au căzut definitiv pradă disperării, apatiei, lehamitei. Ceea ce e logic și e firesc până la un punct.

Oricât ar părea de neverosimil, mai există încă destul de mulți cetățeni care nu au învățat nimic din experiența ultimilor ani, se lasă în continuare seduși de cuvinte, cred în promisiuni deșarte, judecă liderii noi după vorbe, nu după fapte, transformându-i în idoli și aburcându-i pe aceleași postamente de pe care abia au dat jos idolii vechi. Simpatia lor trece foarte repede în adorație, speranța - în încredere, iar încrederea - în fanatism, orbindu-i. Mai cu seamă că unii dintre noii lideri nu lasă acest proces la voia întâmplării, ei folosesc, cu ajutorul presei de care dispun, procedee din cele mai moderne de fanatizare și manipulare a simpatizanților.

Când schițezi o sugestie sau – ferească sfântul! – o opinie cât de cât critică la adresa noilor idoli (nu mă refer în niciun caz la Maia Sandu), fanatizații simpatizanți leșină de indignare sau te bat cu pietrele, la figurat vorbind, prin intermediul rețelelor sociale, iar mercenarii lor plătiți generos te atacă „profesionist”, în modul cel mai mârșav și ticălos, atribuindu-ți propriile năravuri. Ești considerat în mod automat un „trădător” trecut în tabăra puterii. Că poți fi „neutru” nu le trece prin cap.

Corupții contra corupției

De aceea, în contextul apatiei generalizate, a emigrației masive, există riscul să aducem la putere, ca în 2009, alți lupi în blană de oaie, alți corupți care să lupte cu corupția, alți oameni de afaceri, poate chiar foști parteneri ai lui Plahotniuc, dornici de răzbunare, care să-i ia locul de „coordonator executiv”. Unii consideră că împotriva lui Plahotniuc se pot înfrăți și cu diavolul. Și s-au înfrățit. Alții – că lupta împotriva lui Plahotniuc le asigură în mod automat un certificat de noblețe, de intenții bune. Nu le asigură. Puterea trebuie schimbată, dar nu fără un minim discernământ. Sentimentul legitim al răzbunării să nu ne încețoșeze ochii minții.

Altfel, ne putem pomeni în Parlament cu alți indivizi cu „plămâni diferiți”, admiratori secreți ai lui Putin, finanțați din surse obscure, interlopi sau cvasiinterlopi camuflați sub steagul cruciadei antioligarhice, dispuși oricând să arunce batista pe țambalul integrării europene, ca să nu mai vorbim de cel al Unirii. Să nu ne lăsăm înșelați de vorbe, de lozinci, de partidele cu finanțatori îmbogățiți pe căi dubioase, unde s-au oploșit o serie de persoane compromise, puțin credibile, ca în PPDA, de exemplu. Lipsa de experiență politică e scuzabilă și mai poate fi recuperată, legăturile dubioase, mașinațiile politice, lipsa de credibilitate - nu.

Reflexele jurnalistice

În acest fel mă văd nevoit să-i răspund a doua oară fostului coleg Constantin Cheianu care, subit, face o nouă referință jignitoare, de pe poziții de superioritate morală, la adresa mea. De data aceasta, el s-a arătat deranjat de o frază din textul meu de lunea trecută, publicat în Ziarul NAȚIONAL: „La acțiunile de protest, pășind pe urmele lui Năstase, lidera PAS pare „secundară” (și trustul lui Țopa o face să arate așa, plasând-o după Năstase, chiar când vorbește prima, cum a fost la ultima conferință de presă, de sâmbătă).

Ca să „demonstreze” contrariul, Cheianu trișează un pic: știrea de la Jurnal TV, cu care el „flutură” acuzator, a fost difuzată luni, în cadrul buletinului de la ora 19.00. Comentariul meu a apărut pe ziarulnational.md luni, ora 9.35. Jurnal TV a avut o zi întreagă la dispoziție ca să fabrice o știre pe potriva „argumentelor” lui Cheianu. Cu toate astea, reflexele i-au trădat pe jurnaliști: liderul PPDA este menționat primul, deși prima vorbește Maia Sandu. Și atunci când „liderii opoziției antioligarhice” sunt anunțați ca invitați ai emisiunii „Ora Expertizei” iarăși Năstase merge primul, iar Sandu - după el. Să fie doar un tribut tradiției locale seculare, care prescrie că femeia pășește întotdeauna în urma bărbatului?

Quod erat demonstrandum

Presupun că dl Cheianu nu a observat știrea pe care m-am bazat eu, apărută chiar în ziua conferinței de presă, sâmbătă, 23 septembrie, ora 12.59, pe jurnal.md, unde Andrei Năstase e menționat primul și e citat de trei ori, pe19 rânduri. Maia Sandu e menționată a doua, și e citată o singură dată, cu trei rânduri. Quod erat demonstrandum. (http://www.jurnal.md/…/1-octombrie-data-urmatorului-protes…/)

Că Maia Sandu e „secundară” în trustul mediatic al lui Țopa, o știe toată lumea (cu excepția lui Cheianu, altfel ar trebui să-l considerăm fățarnic), dar o fi crezând că e normal să fie așa, deoarece Năstase e finul lui Țopa, proprietarul Jurnal TV. Dar nu e normal și o spunem nu pentru a „băga zâzanie” între PAS și PPDA. O spunem pentru că un parteneriat în care unul dintre parteneri e mai egal decât celălalt nu emană „demnitate și adevăr”.