De ce se enervează Ghimpu și cum ar putea să se calmeze

Semne diacritice

Mihai Ghimpu se enervează, își pierde echilibrul din cauza PLDM, pe el îl supără faptul că Valeriu Streleț nu ia deciziile de sine stătător, ci apelează la Consiliul Politic al formațiunii.

„Am impresia că la noi toți cetățenii din Moldova trebuie să trăiască cum decide Consiliul Politic PLDM”, se revoltă liderul PL. El îi suspectează pe liberal-democrați de tărăgănare intenționată a negocierilor, pentru a provoca alegeri anticipate. Consiliul Politic al PLDM se întrunește vineri pentru a decide dacă acceptă ca viitorul candidat la funcția de prim-ministru să fie propus de alt partid.

Și dl Leancă manifestă un pic de nerăbdare vorbind despre poziția foștilor colegi de partid, dar, ca diplomat antrenat, el își stăpânește mai bine emoțiile decât Ghimpu, care nu alege expresiile. Deși, ieri, declara că nu va participa la o majoritate parlamentară fără liberal-democrați, azi, liderul liberal insinuează că aceștia ar fi „cu pufușor pe botișor” și nu le va permite să pună în pericol „cursul european”.

Nota bene, nici unul, nici altul, nu s-au arătat deranjați de intențiile PD de a demite guvernul precedent, fără vreun motiv serios, nu au constatat cel puțin o carență de logică: să-l demiți pe Streleț pentru neîncredere, ca, imediat după aceasta, să-l inviți la masa negocierilor pentru formarea unui nou guvern. Dacă Ghimpu a păstrat o aparentă „neutralitate”, care era evident în folosul PD, Leancă a dat dovadă de zel, el a pus umărul, s-a solidarizat demagogic cu răsturnarea unui guvern funcțional, în prag de iarnă, înainte de semnarea unui acord important cu FMI, pentru că acesta nu ar fi avut un... plan anticriză.

Și astăzi, Ghimpu se situează de partea PD, considerând că democraților le revine dreptul la prima opțiune, pentru că fracțiunea parlamentară a PD e mai numeroasă decât a PLDM, deși, formal, ambele fracțiuni numără 19 deputați. Constituind o „platformă social-democrată” cu participarea a 14 transfugi din PCRM, unul din PSRM și unul din PLDM, liderul formal al PD, Marian Lupu, declară că este mandatat să vorbească în numele a 35 de deputați, și că, „din toate punctele de vedere, PDM este plasat pe poziția să preia funcția de premier”.

PLDM consideră însă că doar rezultatele alegerilor parlamentare sunt reperele corecte ale ponderii unui partid sau altui și nu are de gând să cedeze întâietatea PD-ului. „Pentru noi este principial important ca nu Partidul Democrat să desemneze candidatul pentru funcția de prim-ministru”, a declarat președintele interimar al Partidului Liberal Democrat, Valeriu Streleț, pentru „Europa Liberă”, subliniind că PD și-a subordonat deja mai multe instituții ale statului, inclusiv „Procuratura, Centrul Național Anticorupție, elemente ale sistemului judecătoresc”, și în cazul în care „ar avea și funcția de prim-ministru, atunci avem temeiuri rezonabile de a considera că obiectivul principal va fi subordonarea totală și a guvernului”.

Nu sunt argumente de neglijat. Analizând retrospectiv acțiunile PD, începând cu demiterea Guvernului Streleț, vedem tendința clară, obsesivă a PD de a crea, prin mijloace obscure, prin atragerea unor deputați din alte fracțiuni, o „realitate nouă”, care să-i permită să obțină ceea ce nu a putut obține în alegerile parlamentare: funcția de prim-ministru. De altfel, temerea că această nouă „realitate” se obține cu ajutorul banilor nu o împărtășesc doar liberal-democrații.

„Structura Parlamentului este expresia votului cetățenilor dat la alegerile parlamentare. Orice majoritate parlamentară creată după alegeri trebuie suspectată de corupție pentru că este una tranzacționistă și de acest caz trebuie, în mod prioritar, să se ocupe instituțiile anticorupție. O spun cu voce tare mai mulți experți locali și internaționali. Acest aranjament e un precedent foarte periculos. Asta înseamnă că oricine care are bani mulți își poate cumpăra o majoritate parlamentară (!) Care să voteze ceea ce îi trebuie. Să nu uităm că prin Moldova au fost spălate în ultimii doi ani peste 20 de miliarde de dolari proveniți din Rusia. Că miliardul (se pare că nu e numai unul) furat din băncile moldovenești a ajuns undeva și va fi sau este folosit în anumite interese”, scrie Cornelia Cozonac, directorul Centrului pentru Jurnalismul de Investigație, pe site-ul anticorupție.md.

Liderul PLDM se referă și la principiul continuității, „din motiv că, după trei luni de funcționare a unui guvern, neavând nici un fel de alegeri parlamentare, acest guvern a fost demis” și, „odată ce ei afirmă că au nevoie de noi la guvernare, noi urmează să desemnăm candidatul care ar putea crea un guvern care să aducă soluții”.

Și alți reprezentanți ai liberal-democraților împărtășesc acest punct de vedere și e puțin probabil ca membrii Consiliului Politic Național al PLDM să adopte o altă poziție. În această situație, enervarea lui Ghimpu (și a lui Leancă), jocul lor de partea PD, nu e de niciun folos. Ei trebuie să ocupe o poziție neutră, să fie echidistanți și să propună o soluție de compromis. Și aceasta există: funcția prim-ministrului să nu aparțină nici PLDM, nici PD. Candidatul să fie identificat, așa cum prevede și Constituția, de către președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti.

Altfel, PL va „salva cursul european” împreună cu transfugii comuniști. Iar lupul, se știe, părul își schimbă, iar năravul ba.