De ce Plahotniuc și Ghimpu nu o simpatizează pe Maia Sandu

Semne diacritice

Odată cu primul raport „Kroll”, pe măsură ce aflăm tot mai multe detalii despre participanți și „tehnologia” fraudei, tabloul general al „jafului secolului”, în loc să se limpezască, devine, în mod paradoxal, tot mai neclar, mai confuz.

Copacii și pădurea

Există riscul ca din cauza copacilor să nu vedem pădurea. Informația ni se servește în așa mod, încât să ne țină mereu captivați de procesul în sine al dezvăluirilor, de intriga și rolurile actorilor politici, - dintr-odată, este arestat și judecat foarte repede patronul firmei „Caravita”, Ion Rusu (nașul și cumnatul lui Filat), pentru că a împrumutat bani de la BEM, apoi Candu publică raportul „Kroll”, apoi Șor vine cu un autodenunț, este arestat Filat, BNM publică un alt raport preliminar „Kroll”, despre rolul „crucial” al lui Șor în furtul miliardului, este condamnat Filat, este reținut Șor, apare, ca dintr-o cutie, Gofman, care „fuge” în SUA, prinde la curaj, din depărtare, Sagaidac...

Evenimentele se perindă, se precipită, societatea, presa le analizează, le comentează copios, așteptând noi dezvăluiri și noi arestări..., dar ne lipsește privirea de ansamblu: cine și cu ce scop a conceput această fraudă enormă, sfidătoare, în văzul lumii? Cine a fost coordonatorul adevărat? Plahotniuc sau Iaralov, sau altcineva din spatele său? Doar de amorul artei s-a furat 1 miliard de dolari, o jumătate din bugetul public, din rezervele BNM? (Întrebări similare apar și în legătură cu concesionarea Aeroportului Chișinău.)

O fraudă „anormală”

Știu că o parte a presei cunoaște deja toate răspunsurile și risc să-mi aprind paie în cap, să fiu acuzat că m-am vândut cuiva, dar nu mi se pare corect să abordăm această fraudă ca pe una obișnuită, care diferă de altele doar prin suma enormă. Este, orice s-ar spune, o fraudă neordinară, „anormală”! Nu ar putea să existe și alte mize - poate politice, poate geopolitice - în spatele unei asemenea acțiuni, care seamănă a furt ritualic, „inițiatic”, cu participarea, în diferite roluri, a întregii elite politice, implicând și societatea ca spectator?

Șochează modul direct, aproape primitiv, de acțiune, lipsa elementară de precauție, e o tâlhărie „ziua-n amiaza mare”, e prea mult „teatru” din partea celora care, în mod normal, preferă discreția, anonimatul, întunericul. Făcând abstracție de aspectul moral, de elementarul bun-simț, de „principii și valori”, comportamentul principalilor actori ai jafului ridică semne de întrebare privitor la discernământul, rațiunea, capacitatea lor intelectuală, ceea ce nu părea cazul până nu demult.

Filat, Șor și... Ion Creangă

Ex-liderul PLDM arată cel mai prost în această istorie, incredibil de prost, încât ar putea concura cu eroii din povestea cu drobul de sare a lui Ion Creangă, dacă e adevărat măcar o zecime din ceea ce i se incriminează. Ca unul dintre cei mai populari și promițători lideri politici, el pare un țap ispășitor perfect, predestinat, eliminarea sa convine multora și faptul acesta trebuie să ne dea de gândit.

În aparență, concurează cu Filat în prostie doar bancherul Ilan Șor, care a preluat o bancă cu circa 6 miliarde credite toxice (intrigându-l astfel până și pe directorul CNA, Viorel Chetraru) și, în văzul procurorului general Corneliu Gurin, scotea din ea „banii cu sacii”, prin intermediul unui șir de companii aflate în proprietatea sa. Din banii BEM, el a plătit pachetul majoritar de acțiuni ale BEM! O fi crezând Șor, i-o fi spus cineva că este intangibil, că-și poate permite orice în Batustanul Republica Moldova? Sau e pur și simplu un cleptoman care nu se putea abține să nu fure? Oricum, ca și Filat, el și-a jucat rolul, în stil „naturalist”, anacronic, caricatural, reprezentând tipul de bancher hrăpăreț și fără scrupule din literatura sovietică a NEP-ului. Și această expunere benevolă, neobișnuită pentru un bancher, siguranța că nu îl paște nicio primejdie din partea procuraturii ne dă senzația de inautentic, de „spectacol”.

Punctul de rupere

Cele 80 de milioane de lei pe care le-a plătit Ilan Șor în 2013 pentru pachetul majoritar de acțiuni ale BEM au fost luate din buzunarul BEM și faptul respectiv a fost adus la cunoștința tuturor funcționarilor responsabili, începând cu CNA, Procuratura Generală, BNM și terminând cu Guvernul, Parlamentul și Președinția Republicii Moldova. Acesta a fost punctul de rupere, testul de funcționare ratat de statul Republica Moldova. De aici putem cronometra cu precizie procesul de acaparare a instituțiilor statului, în acest moment putem constata deplina lor paralizie. Teoria probabilității spune că este imposibilă o asemenea solidaritate criminală, decât dacă aceasta se numește mafie.

Toți liderii AIE, întreaga guvernare și opoziția parlamentară, deputații (care au modificat sau nu au contestat legile ce au înlesnit spălarea de miliarde și creditarea băncilor private din rezervele BNM), înalții funcționari, funcționarii bancari care au executat schemele frauduloase sau au permis desfășurarea acestora, toți ca unul arată extrem de jalnici, de stupizi, niște sinucigași politici, inclusiv cei care au fost doar „simpli prim-miniștri” sau „observatori”, care au strigat că se fură BEM, dar au amuțit când Filat s-a „cumințit”, cedând în fața lui Plahotniuc.

Pârghiile nefolosite

Chiar dacă s-a fotografiat cu Victoria Nuland, chiar dacă nu este menționat în raportul „Kroll”, nu arată bine nici Plahotniuc, el fiind acela care i-a selectat (împreună cu Ghimpu) pe șefii de la BNM, Procuratura Generală, CNA, SIS, Ministerul Economiei (care a organizat „concursul” de concesionare a Aeroportului Chișinău)... Formal, aceste instituții posedă toate pârghiile necesare pentru a stopa jaful din sistemul bancar, dar nu le-au folosit. De ce? Ne va răspunde Ghimpu?

A cui e răspunderea politică?

Pretențiile PD și PL că ar fi „curate”, că nu ar avea nicio atribuție la guvernarea de până acum și la miliardul de dolari sifonat din rezervele BNM, că vina e în întregime a PLDM-ului sunt amuzante, frizează grotescul și contează iarăși pe prostia electoratului. Chiar dacă nici companiile lui Plahotniuc, nici ale lui Ghimpu nu figurează în raportul „Kroll”, ei poartă, cel puțin, răspundere politică pentru situația din sistemul bancar. Chiar dacă Drăguțanu nu ar fi fost candidatul PL, iar Gurin al PD, alegătorii vor taxa toate partidele care au reprezentat puterea. Așa arată toate sondajele de până acum.

Cine va salva cursul proeuropean?

În loc să încerce să salveze, ca lideri ai unor partide proeuropene, cursul proeuropean, Plahotniuc și Ghimpu încearcă să se salveze pe ei, călcând și aburcându-se peste cadavrul politic al lui Filat. În loc să o sprijine pe Maia Sandu (chiar dacă a scris către FMI o scrisoare care putea fi argumentată mai bine), ca PAS să atragă cât mai multe voturi ale dezamăgiților, ei încearcă să o „murdărească” și pe ea, sperând că, neavând din ce alege, electoratul proeuropean se va întoarce încă o dată la PD și PL. Ca și Filat, Sandu devine în mod automat rivala lor (la Andrei Năstase, liderul PDA, ne-am referit cu altă ocazie). E disperarea celui care se îneacă și își sufocă salvatorul. Dacă Plahotniuc mizează pe imperiul său mediatic, Ghimpu speră și crede, probabil, în minuni.

Pe de altă parte, atâta timp cât nu avem conturat cu claritate tabloul general al fraudei, scopul ascuns, cine și ce rol a jucat, organizarea grabnică a unor alegeri parlamentare anticipate, pentru care pledează și Maia Sandu, nu are sens, decât dacă dorim să-i schimbăm imediat pe unii hoți, carieriști sau conformiști patologici cu alții, iar integrarea europeană cu cea eurasiatică.