Nicolae Negru // De ce Maia Sandu ar trebui să regrete alianța cu Dodon

Semne diacritice

Discuțiile despre un candidat comun al forțelor proeuropene la alegerile prezidențiale, în condițiile în care nu există certitudinea că măcar PPDA și PAS o să meargă cu un singur candidat, seamănă a exercițiu verbal, fără sens practic.

Andrei Năstase a declarat că PPDA va accepta din afară doar un candidat apolitic (ceea ce înseamnă că nu o va vota pe Maia Sandu), iar în lipsa acestuia va merge în alegerile prezidențiale cu propriul candidat. E o formă de a spune că va candida el personal.

Își imaginează Năstase că Maia Sandu, bucurându-se de cea mai mare apreciere printre alegătorii proeuropeni, își va abandona visul de a deveni președintă, cedând „coroana” unui candidat apolitic, că se va speria de concurența liderului PPDA sau al altcuiva?

Din fericire, alegerile prezidențiale se vor desfășura în două tururi și nu e nevoie ca Maia Sandu să renunțe la visul ei. Și nici colegii ei de partid nu ar accepta aceasta. Și Năstase ar proceda la fel, dacă ar fi în locul Maiei Sandu. El a cedat data trecută în favoarea ei? Nu, el a cedat fiindcă nu era sigur că va ieși în turul doi.

Nu există vreo garanție că, dacă se va reuși selectarea un candidat „apolitic”, prin efortul liderilor partidelor proeuropene și unioniste, acesta va fi fără cusur și va trece testul electoral. E riscant să se mizeze în alegeri pe un candidat neverificat, alegătorii ar putea avea altă opinie, decât liderii de partid. Așa că în primul tur poate să candideze să își verifice forțele oricine dorește, ar fi o inutilă risipă de timp și energie să încercăm să-i oprim. Nu sunt imposibile nici surprizele, nu este exclus ca ratingul Maiei Sandu să fie „umflat” și în turul doi să iasă un alt candidat, pe care azi nimeni nu-l ia în calcul.

Firește, n-ar fi rău să fie bine, o puzderie de candidați i-ar deruta și îndepărta pe alegători, dar trebuie să fim realiști, după cum se vede nici măcar unioniștii nu vor merge sub un singur steag, odată ce Țîcu a anunțat că va candida. Putem doar insista ca reprezentanții dreptei să încheie un pact de neagresiune, de felul celui pe care Maia Sandu l-a încheiat cu Dodon în alegerile locale. Un asemenea pact ar avantaja-o în primul rând pe ea, căci va fi una dintre țintele principale ale atacurilor din partea concurenților electorali. Totuși, reținerea ar trebui să fie reciprocă, altfel va avea de câștigat „al treilea”, Dodon

Alianța acumiștilor cu socialiștii i-a făcut pe unii unioniști să nu vadă vreo diferență între ei și să nu se prezinte la alegeri în municipiul Chișinău. Aceasta a fost una dintre cauzele principale ale eșecului suferit de Năstase. Maia Sandu s-ar putea confrunta cu aceeași problemă și trebuie să se gândească la o soluție de pe acum.

Poziția „bățoasă”, inflexibilă nu permite să se tragă o linie și să se înceapă o nouă pagină în relațiile PAS cu unioniștii. Ea trebuie să recunoască unele greșeli evidente, că s-a procedat iresponsabil atunci când i s-au acordat lui Dodon împuterniciri suplimentare, când s-au organizat concursuri care l-au favorizat, când s-au făcut declarații că el nu ar fi fost implicat în deportarea rușinoasă a profesorilor turci etcetera.

Maia Sandu trebuie să-și regândească strategia, inclusiv relația cu PD, să vină cu ceva nou, să mai întoarcă placa. În condițiile în care nimic nu s-a schimbat, nimeni nu e pedepsit și cetățenii continuă să plătească pentru miliard din buzunarul lor, pretenția că am fost salvați de Plahotniuc sună cam fălos. Devine chiar un pic ridicolă, căci Dodon pretinde că el ne-a salvat de Plahotniuc, a spus-o și de Revelion, și ar putea să pară mai convingător decât Maia Sandu, dacă va povesti cum a „conlucrat” cu FSB sau GRU pentru aceasta.