Nicolae Negru // Cine o iubește și cine o urăște pe Maia Sandu

Semne diacritice

E în interesul societății și statului ca Maia Sandu să concureze pentru un al doilea mandat prezidențial, ca experiența profesională, autoritatea acumulate în primii patru ani, în politica internă și externă, pe plan național și internațional, să fie puse în serviciul Republicii Moldova.

Se consideră, în general, că în al doilea și ultimul mandat, un șef de stat, nefiind dependent de conjunctura electorală, are ocazia să lucreze pentru istorie, nu pentru voturi. Ar fi păcat dacă nu i-am da președintei noastre șansa aceasta.

Să fim obiectivi: Maia Sandu se bucură de o notorietate și un prestigiu internațional pe care nu l-au avut niciun președinte moldav până acum. Niciodată Republica Moldova nu a beneficiat de o asemenea atenție și disponibilitate din partea statelor europene, a României în primul rând, de a ne veni în ajutor. Nu v-ați gândit de ce? Credeți poate că liderii acestor state ne-ar dori răul sau nu ar cunoaște realitatea, ar putea fi induși în eroare?

Doar o singură țară o urăște, o demonizează pe Maia Sandu și întreprinde acțiuni extraordinare, nemaivăzute, pentru a-i bloca sau măcar a-i îngreuna calea spre Președinție. Aceasta e Rusia revanșardă, răzbunătoare, obsedată de mărimea sa teritorială, aflată în război cu toată lumea, dorind să transforme Republica Moldova într-o altă Belarus. Moscova își pune aici în mișcare simpatizanții, putiniștii deschiși sau camuflați, europeniștii falși, dar și mulți idioți utili, pe care propaganda rusă reușește să-i incite și să-i ducă de nas.

Maia Sandu este poate primul candidat antipatizat, urât pentru ceea ce a făcut, pentru realizări, nu pentru nerealizările ei. Cu certitudine, Moscova nu e deranjată de problemele noastre economice, ba chiar ni le creează ori de câte ori are ocazia. Pentru ea și adepții ei e cu atât mai bine, cu cât e mai rău. De ce e nemulțumită Rusia de activitatea Maiei Sandu? Faptele ei sunt următoarele:

*A rupt dependența de resursele energetice rusești și, astfel, a lipsit Moscova de o pârghie puternică de influență asupra statului Republica Moldova: reducerea volumului de gaze pompate de „Gazprom” nu mai are efectul de altădată;

*După zeci de ani de tergiversare, a început conectarea rețelelor electrice și de transport al gazelor la cele românești și europene;

*A depus cerere de aderare la UE, a obținut statutul de candidat și începerea negocierilor de aderare la UE;

*A condamnat invazia Ucrainei și, cu un pic de șovăire, s-a aliat sancțiunilor împotriva Federației Ruse, a susținut demersurile Ucrainei în cadrul ONU;

*A revăzut strategia de apărare și securitate și a consolidat capacitățile militare de apărare ale Republicii Moldova;

*A redus mult numărul de spioni ruși sub acoperire diplomatică și pune piedici acțiunilor serviciilor speciale ruse în Republica Moldova, inclusiv Autonomia Găgăuză (a refuzat să emită decretul de numire a marionetei lui Șor în funcția de membră a Guvernului);

*A legalizat denumirea „limba română”, compromițând astfel construcția manipulativă etno-lingvistică din perioada URSS;

*Aridicat relațiile cu România, bazate pe „comunitatea de limbă, istorie și cultură”, la un alt nivel;

*Pentru prima dată, aplică o strategie proprie de reglementare transnistreană;

*A organizat cel de-a doilea summit al Comunității Politice Europene, fără să invite Rusia;

*Nu a participat la summit-urile CSI și a început procesul de ieșire din CSI.

Proeuropenii falși vor inventa alte pretexte pentru a o blama: vor vorbi despre monopolizarea integrării europene, aroganță, incompetență, dar adevăratul motiv de ură are la bază sus-numitele acțiuni.

Maia Sandu nu e un soare fără pete, unii lideri proeuropeni cred sincer că, dacă ar fi fost ei în locul ei, cetățenii Republicii Moldova ar fi dus-o mult mai bine și carul reformelor ar fi fost împins mult mai departe decât a reușit ea. E dreptul lor să creadă așa, nu e exclus că ei s-ar fi descurcat mai bine, dar aceasta nu anulează meritele actualului președinte. Greșeala, din punctul nostru de vedere, e că, orbiți de resentimente și invidie, unii europeniști de-ai noștri nu reușesc să fie obiectivi, se alătură corului prorusesc și prooligarhic anti-Sandu, recurgând la retorica, frazeologia mercenarilor plătiți de Șor, Platon și, posibil, Plahotniuc, compromițându-și, astfel, șansele viitoare.