Cine l-a schimbat pe Rogozin

Semne diacritice

Un surprinzător început de aventură geopolitică a trăit bravul vicepremier rus Dmitri Rogozin la sosirea pe Aeroportul Chișinău. Conectându-se la rețeaua de telefonie locală, el a primit un mesaj care-i punea la încercare stăpânirea de sine, capacitatea de orientare, dar și simțul umorului. „Am primit un mesaj ciudat pe telefon atunci când am ajuns pe Aeroportul din Chişinău: Bine ai venit în România”, a scris Rogozin pe Facebook și pe Twitter, fără să comenteze, lăsând speculațiile pe seama doritorilor.

A fost primul indiciu că nu este același Rogozin de acum doi ani. Altă dată el nu ar fi ratat ocazia să comenteze personal această „ciudățenie”. Însă nu este exclus ca ideea mesajului enigmatic apărut pe ecranul telefonului său să îi aparțină, să fie o încercare de minte care să provoace „cotcodăcitul” găinilor stataliste locale sau o răzbunare pe tinerii protestatari care l-au întâmpinat la ieșirea din aeroport ca pe un „ocupant”, cerându-i să se întoarcă acasă.

A fost un Rogozin diferit de cel care ne vizita mai înainte, ceva s-a schimbat în atitudinea, în starea sa de spirit, el arăta mai formal, mai diplomatic, mai concesiv, chiar dacă și-a presărat uneori frazele cu ironii, dar a făcut-o mai prudent decât atunci când mergea la Tiraspol fără să-și ceară voie de la autoritățile moldave legale.

Din cauză că accesul în regiunea separatistă îi este limitat și are anumite obligații de onorat ca reprezentant al lui Putin în această parte a teritoriului moldav, el se vede nevoit să facă schimb de politețuri cu autoritățile legale ale Republicii Moldova. (Deși tancurile rusești nu au nevoie de vize, după cum s-a exprimat chiar Rogozin la Tiraspol, el nu poate călători cu tancul, din cauza figurii sale voluminoase, având odată ghinionul să nu poată ieși dintr-un tanc nou pe care l-a „probat” în calitatea sa de premier responsabil de industria militară rusă.)

Rogozin i-a înmânat vicepremierului și ministrului Economiei Octavian Calmâc o „foaie de parcurs”, cu niște condiții obscure pentru accesul produselor moldovenești pe piața rusă, urmărind de fapt „echilibrarea” poziției Republicii Moldova în raport cu UE și Rusia, modificarea Acordului de Asociere cu UE după dorința Moscovei. Nimic nu garantează că Moscova are de gând să ridice embargourile pe care le-a instituit și acum le mută cu succes de pe umerii largi ai Rusiei pe umerii firavi ai Republicii Moldova. Cu concursul PD, din păcate.

Dintr-un calcul electoral, crezând că aceasta îi va aduce voturi candidatului PD în alegerile prezidențiale din 30 octombrie, alianța fără nume face jocul Moscovei, care, la rândul ei, are propriile planuri în legătură cu viitorul președinte al Republicii Moldova. Dacă a fost posibilă redeschiderea pieței ruse pentru vinurile, fructele și legumele produse în Autonomia Găgăuză, fără „foaie de parcurs”, de ce nu e posibil lucrul acesta pentru restul teritoriului nostru?

Nici în problematica transnistreană Moscova nu va face concesii, nu are de gând să-și retragă trupele și să revină la discutarea statutului regiunii separatiste, în schimb așteaptă concesii din partea Chișinăului în ce privește transportul feroviar, plăcuțele de înmatriculare a automobilelor, „blocada economică” și alți „pași mici” care conduc spre recunoașterea de facto a autoproclamatului stat transnistrean.

Oricum, Rogozin ni s-a părut de data aceasta mai puțin descendent al rectiliniarului, ortoscopicului, agresivului Derjimorda și mai mult al lustruitului, eluzivului Cicikov, jucând rolul unui om de stat venit să propună îmbunătățirea relațiilor politice și economice între Rusia și Republica Moldova, stăpânindu-și tonul de „frate mai mare” și impulsul polemic, chiar și atunci când era provocat de jurnaliști.

În mod paradoxal și ciudat, belicosul vicepremier rus a fost trimis la Chișinău în scopuri publicitare, ca „hulubaș al păcii”, Rusia vrând să pară civilizată, dispusă la dialog, prietenoasă față de Republica Moldova, pentru a crea impresia unei noi etape în relațiile moldo-ruse și a o folosi în războiul de imagine împotriva Ucrainei. Din acest punct de vedere, nu putem să spunem că Rogozin a suferit eșec.