Nicolae Negru // Chică-Contra

Semne diacritice

Niște fenomene mai vechi bântuie societatea noastră: suficiența, incompetența, amatorismul militant, ignoranța agresivă. Atitudinea față de denumirea limbii e primul exemplu în acest sens. Autoritățile lingvistice și-au spus unanim cuvântul: vorbim limba română, dar „lingviștii” amatori își permit să nu țină cont de concluziile acestora, să le respingă cu încăpățânare, „demonstrând” și azi că „Moldova îi mai veche decât România” și că „Ștefan cel Mare a vorbit în limba moldovenească”.

Interes geopolitic sau prostie

Sigur, unii o fac și din interes politic sau geopolitic, dar nu sunt puțini la număr moldovenii care se consideră sincer superiori tuturor filologilor, lingviștilor cu renume, scriitorilor, ignorându-le punctul de vedere, deoarece acestora le-ar lipsi sentimentul patriotic și „statalist”. Până și unii reprezentanți ai minorităților ne învață cum se numește limba noastră și procedează așa din intenția nobilă de a ne lumina și a ne îndruma pe calea cea bună. Nesocotirea competenței, disprețul față de subțirica elită locală li s-a transmis și lor, iar democratizarea, mass-media și rețelele sociale au amplificat fenomenul la maximum.

„Agrarienii” vechi și noi

Politica externă e alt domeniu unde punctul de vedere al elitei locale a fost ignorat completamente. În timp ce țările baltice ghidate de elitele lor și-au stabilit din prima zi a independenței cursul european, președinții noștri de colhozuri, zișii „agrarieni” deveniți peste noapte deputați și-au imaginat că nu au nevoie de intelectuali pentru a determina strategia de politică externă, că le sunt suficiente cunoștințele agro- și zootehnice pentru aceasta și au pornit să construiască relațiile externe ale Republicii Moldova aplicând tactica vițelului (mielului) blând care suge de la două vaci (oi), fiind siguri că, grație „șmecheriei” lor, moldovenii vor huzuri fără mari eforturi, spre invidia elvețienilor sau austriecilor.

Și fiindcă la noi se calcă pe aceeași greblă de mai multe ori, reprezentanții noii generații de „agrarieni” (Dodon fiind unul dintre ei) încearcă să repună în aplicare aceeași tactică sub altă denumire - „politica externă echilibrată”. Dacă îl curățim de învelișul geopolitic, diversionist, prorus, rostul unui asemenea demers nu are la bază nici analize economice, comerciale, nici de securitate și nu poate fi explicat decât prin inerție, incapacitate de adecvare la realitățile de azi, prin încăpățânare și incompetență.

După chipul și asemănarea lui Dodon

Aleși după chipul și asemănarea lui Dodon, premierul și ministrul de Externe (precedentul, Aurel Ciocoi) nu are cum să fie diferiți ca „strategi” de politică externă. Se înțelege de la sine că suficiența, incompetența cocoțate mai sus se manifestă cel mai energic și mai agresiv. Săptămâna trecută, participând (la invitația președintelui Consiliului European, Charles Michel, și a președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen), la videoconferința liderilor Parteneriatului Estic (PaE), alături de șefi de state și guverne din 27 de țări membre ale UE și din cele șase state ale PaE: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova și Ucraina, premierul Ion Chicu s-a remarcat nu numai prinlipsă de diplomație, dar și de viziune, de înțelegere a contextului geopolitic în care se află Republica Moldova. El a vorbit arogant, în tonalitatea cu care ne-a obișnuit deja când a apostrofat-o pe o cetățeană nemulțumită de condițiile mizere dintr-un spital din Soroca.

„Încă înainte de pandemie, PaE s-a apropiat de un „moment al adevărului”. Acum, după 10 ani de cooperare, PaE fie se reinventează și obține un „un suflu nou”, fie - încet, dar sigur își pierde relevanța politică. Pandemia a accelerat acest proces”, a spus cu aplombul, directețea și „simplitatea” care îl caracterizează, Ion Chicu.

Relevanța Parteneriatului Estic crește

E o remarcă de Gică-Contra a premierului unui stat care are încheiat cu UE un acord de asociere și de creare a unei zone de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016, conținând angajamente de realizat pe parcursul a zece ani, și care stat nu se poate lăuda cu îndeplinirea în termenii stabiliți a angajamentelor respective. Mai e mult de lucru până Republica Moldova va asimila standardele europene, va „valorifica” toate posibilitățile pe care le oferă Acordul de asociere. Și cu cât va face mai mult în acest sens, UE va răspunde cu o mai mare deschidere.

Uniunea Europeană se află în nemijlocita vecinătate a Republicii Moldova și PaE nu-și poate pierde relevanța decât dacă UE dispare. În contextul politicii agresive a Rusiei față de vecinii ei, rolul UE nu are cum să scadă, ci, dimpotrivă, crește. Dacă prin „reinventare” și „suflu nou”, dl Chicu are în vedere perspectiva de intrare în UE, despre care se vorbește de… zece ani, atunci trebuia să o spună clar, cum o spun ucrainenii și georgienii, dar și unii lideri din interiorul UE.

În propunerile premierului însă nu găsim aceasta. Dorind să-i facă pe plac lui Dodon sau gândind ca el, Chicu își șterge picioarele de PaE, în spiritul „politicii externe echilibrate”. Are dreptate deputatul Igor Munteanu: un asemenea premier compromite Republica Moldova.