Cât de definitive sunt deciziile definitive ale CC

Semne diacritice

La 18 mai 2001, Curtea Constituțională (CC) a Republicii Moldova a examinat constituționalitatea Legii nr. 1115-XIV din 5 iulie 2000 „Cu privire la modificarea şi completarea Constituţiei Republicii Moldova”, inclusiv amendamentele aduse articolului 78, referitoare la vârsta candidatului la funcția de președinte al Republicii Moldova și numărul de voturi necesare alegerii acestuia.

Sesizarea a fost depusă de deputatul Victor Cecan, care a atras atenția Curții asupra faptului că legea constituțională în cauză votată de Parlament conține „un şir de clauze noi inexistente în proiectele prezentate spre avizare Curţii Constituţionale”, ceea ce, din punctul său de vedere, contravine Constituției, art. 135 (4), care stipulează că CC „se pronunţă asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei”.

Limitele CC

Verdictul „definitiv” și care nu putea fi supus „niciunei căi de atac” al Curții a fost că „sesizarea nu ține de competența sa”, deoarece „Legile constituţionale, prin care se modifică Constituţia, nu pot fi considerate inferioare Constituţiei”, iar „conform dispoziţiilor art. 135 alin. (1) lit. b) din Legea Supremă, legiuitorul constituant a abilitat Curtea Constituţională doar cu dreptul de a interpreta Constituţia”.

Magistrații CC au mai atras atenția asupra faptului că posibilitatea anulării de către CC a unei legi constituționale nu este prevăzută de Constituție, „legiuitorul nu a stabilit modalitatea de soluţionare a iniţiativelor de revizuire a Constituţiei în cazurile în care Curtea Constituţională ar recunoaşte neconstituţionalitatea unei legi constituţionale”.

Astfel, Curtea Constituțională a validat modificările și completările Constituției votate de deputați, în pofida faptului că unele dintre ele nu au avut avizul CC.

A doua încercare

Cu toate acestea, la 4 martie 2016, Curtea Constituțională, în altă componență, revine la această chestiune, în urma unei sesizări depuse de un grup de deputați PLDM, reprezentați de Valeriu Ghilețchi, și decide, iarăși „definitiv”, fără posibilitatea vreunei căi de atac, contrariul: că „după pronunțarea avizului de către Curtea Constituțională nu se admit intervenții în textul proiectului legii de revizuire a Constituției”, iar dacă se intervine, „este necesară avizarea repetată de către Curtea Constituțională”, motivând că „avizele Curții privind modificarea Constituției nu sunt simple formalități, ci au ca scop protejarea valorilor fundamentale ale Constituției de practicile abuzive ale actorilor politici, sociali sau instituționali”.

Curtea mai consideră că „reforma constituțională din 2000 a generat în realitate un sistem de guvernare imperfect, existând un potențial de conflict între autoritățile statului, aceasta fiind o consecință directă a ignorării de către Parlament a avizului Curții Constituționale” și declară „neconstituționale prevederile legii de revizuire a Consituției referitoare la modul de alegere a președintelui Republicii Moldova către Parlament cu votul a 3/5 din numărul deputaților. Și fiindcă președintele trebuie ales cumva, magistrații au „revigorat prevederile privind alegerea președintelui prin vot direct, secret și liber exprimat, în redacția anterioară modificării neconstituționale”.

O privire din afară

Putem discuta pe cât de perfect și neconflictual era sistemul de guvernare până la reforma din 2000, dar e greu de negat că o privire profesionistă, obiectivă, din afara procesului politic, nu poate să dăuneze și decizia Curții privind avizarea repetată a proiectelor de legi constituționale în care s-a intervenit în Parlament e cât se poate de logică și argumentată și e de salutat. Din acest punct de vedere, se poate spune că în 2001 s-a ratat o șansă de a îmbunătăți procesul de revizuire a Constituției.

Ne întrebăm, însă, dacă efectul deciziei CC de vinerea trecută poate fi îndreptat spre trecut, dacă CC poate declara neconstituțional un articol al Constituției, validat deja de Curtea Constituțională? Mai ales că Legea cu privire la Curtea Constituțională, art. 26 (7) spune că hotărârile acesteia „produc efect numai pentru viitor”. Dreptul magistraților Curții Constituționale de a explica textul Legii Supreme include și dreptul de a-l anula? Ce s-ar alege din textele biblice, dacă preoții care le interpretează ar obține și dreptul de a le modifica?

Gestul CC seamănă cu anularea unei căsătorii de acum 16 ani, pe motiv că tinerii nu au avut binecuvântarea părinților. Copiii lor, doi la număr, se pomenesc astfel în ilegalitate.

Motiv nou de conflict

Lăsând la o parte valabilitatea argumentelor prezentate de magistrați, două hotărâri „definitive” în aceeași chestiune, ale aceleiași instituții, îi pune pe deputați în situația să decidă care din ele e mai „definitivă”, prima sau ultima? - le oferă posibilitatea să aleagă sau chiar să le aplice pe ambele.

Dacă nu ar conveni majorității parlamentare, dar bănuim că îi convine, acest act „istoric” pare „schizofrenic” din punct de vedere instituțional și ar putea deveni un motiv de conflict dintre Parlament și CC. Asta ne mai lipsea!

Un singur candidat al opoziției

Pe de altă parte, din punct de vedere politic, decizia de vineri are efectul unui „deus ex machina”, după cum s-a exprimat Igor Munteanu, directorul IDIS „Viitorul”. Pericolul blocării procesului de alegere a unui nou șef al statului este înlăturat, iar odată cu acesta scade considerabil și pericolul declanșării alegerilor parlamentare anticipate.

Nu numai că se reduce din motivația protestatarilor, unitatea lor va avea de suferit, deoarece partidele componente – PDA, PSRM și PN devin în mod automat concurenți politici, dacă, firește, nu ajung la înțelegerea de a merge în alegerile prezidențiale cu un singur candidat. Ceea ce nu mai pare imposibil, dar, totuși, greu de crezut. Mai reală este, fiindcă veni vorba, perspectiva de a alege între Dodon și Plahotniuc (sau o marionetă a acestuia), în condițiile în care dreapta proeuropeană este mult mai fragmentată decât stânga prorusă.

Căzând ca un trăsnet din senin, decizia CC de a „revigora” un articol constituțional mort de 16 ani a produs și impresia unui „târg”, după cum s-a exprimat colegul nostru Petru Bogatu. Ne amintim cu acest prilej că, pentru o anulare a reformei constituționale din 2000, în partea referitoare la alegerea președintelui Republicii Moldova în Parlament, s-a pronunțat, la 4 februarie, în cadrul unei emisiuni „Moldova în direct” de la Moldova 1, Arcadie Barbăroșie, unul dintre coordonatorii Forumului Civic. Oricum, fie că e vorba despre un „târg”, fie că nu, spectrul revoluției, cu sau fără implicarea „omuleților verzi” ai Rusiei, devine mai palid de azi înainte.

Dar această vagă satisfacție că CC a dezamorsat o „bombă cu ceas” concurează cu senzația puternică, alarmantă de impredictibilitate, de participare a instituțiilor statului la jocurile politice, de dependență a CC de factori „neconstituționali”.