Calea lui Filat și calea PLDM

Semne diacritice // După o eventuală răsturnare a Guvernului Streleț, cu toate consecințele economice dezastruoase care vor urma, formarea unui nou Guvern proeuropean va fi aproape imposibilă

Soarta Aeroportului Chișinău pare să fie o nouă piatră de încercare pentru AIE-3. Intenția premierului Valeriu Streleț de a readuce Aeroportul Chișinău sub aripa statului a provocat imediat amenințări de demisie din partea... comuniștilor și socialiștilor. Dar și a democraților.

După cum se vede, Șor nu a dezvăluit în autodenunțul său toate relațiile de afaceri pe care le-a stabilit cu liderii politici din Republica Moldova. S-au pus în mișcare și unii bloggeri, operând cu cifre halucinante de posibile amenzi pe care le-ar plăti statul nostru în cazul în care ar rezilia acordul de concesionare a Aeroportului Chișinău.

Voronin ne-a surprins totuși cel mai mult, evoluând de mai multe ori într-un rol care nu-l prinde: de mesager și portavoce a intereselor unui alt partid. La ședința de joi el s-a opus, din aceleași motive ca și Andrian Candu, demiterii directorului CNA, Viorel Chetraru, cerută de PLDM. Liderul PCRM amenință să clatine barca, în pofida faptului că partidul său s-ar putea duce la fund mai repede decât altele. E perversă și „inocența” cu care Voronin repetă din când în când ideea votării unanime, de către toate fracțiunile parlamentare, a unui nou Guvern, idee care e la fel de realizabilă ca „viitorul luminos” în Uniunea Sovietică. Să ne imaginăm cum va funcționa un asemenea Guvern cu șase capete, dintre care unul s-ar uita spre Est, trei spre Vest, iar două – spre Vest și spre Est, concomitent.

Și Andrian Candu trișează în maniera-i obișnuită, combătând idei pe care le lansează el însuși. Problema nu e în faptul în sine al ridicării imunității deputatului Vlad Filat, ci în modul expeditiv discriminatoriu, în care s-a procedat la reținerea și arestarea sa.

După o eventuală răsturnare a Guvernului Streleț, cu toate consecințele economice dezastruoase care vor urma, formarea unui nou Guvern proeuropean va fi aproape imposibilă, decât dezmembrând complet fracțiunea PLDM sau „convertindu-i” pe comuniști în democrați, organizând fuziunea. Deocamdată, instinctul autoconservării le dictează deputaților liberal-democrați să se țină împreună, iar Voronin s-ar acoperi de rușine, și-ar trăda definitiv dependența de Plahotniuc, dacă i-ar închina partidul.

Pe de altă parte, „dezlegarea mâinilor” pe care au simțit-o premierul Streleț și fracțiunea PLDM, după ce partenerii de alianță au votat ridicarea imunității lui Vlad Filat, nu justifică orice acțiune, ci doar cele bine gândite, care asigură scoaterea justiției și a instituțiilor statului din captivitatea lui Plahotniuc, care sunt necesare pentru demonopolizarea și reformarea profundă a economiei naționale. De altfel, e și singura modalitate de a-l ajuta pe fostul lor lider. Pe drept sau pe nedrept, el nu mai poate evita „purgatoriul” justiției, oricât de subjugată ar fi aceasta.

Ar fi păcat ca liberal-democrații să se lase pradă emoțiilor, adoptând decizii sterile, cum pare să fie, de exemplu, cea privind convocarea unei ședințe parlamentare dedicate revendicărilor protestatarilor. După forumul de miercurea trecută din Palatul Republicii, cu participarea liderilor Platformei DA, pare o propunere superfluă, populistă.

Și retragerea semnăturilor de pe proiectul de modificare a Constituției în sensul reducerii numărului de voturi pentru alegerea președintelui Republicii Moldova de către Parlament în favoarea unui referendum care să ducă la alegerea președintelui prin vot direct pare un gest emotiv, discordant, cu efect nul asupra procesului de alegere a viitorului președinte al Republicii Moldova. Aceasta cu atât mai mult cu cât niciun referendum nu garantează modificarea Constituției. Iar nealegerea președintelui va provoca alegeri anticipate, care ar putea fi fatale și pentru PLDM.