Bătălia pentru Aeroportul Chișinău, șantaj și contrașantaj

Semne diacritice

Lupu se simte șantajat după întâlnirea cu colegii de alianță, Streleț și Ghimpu. De ce? Fiindcă liderul PLDM insistă asupra adoptării unui plan de acțiuni care să asigure realizarea programului de guvernare al AIE-3. S-ar părea că e un pas logic, necesar, dacă, firește, democrații au de gând să-și onoreze promisiunile consfințite prin învestirea Guvernului AIE-3. Și Ghimpu consideră util un asemenea „plan de acțiuni”, cum poți să numești șantaj o acțiune necesară, chiar obligatorie?

Explicația e simplă: aprobând documentul respectiv, PD s-ar angaja astfel să-l omoare pe Plahotniuc ca oligarh, să-l lase fără „pârghii” asupra Procuraturii Generale, CNA, asupra altor instituții ale statului. Vechea tactică „nu acum”, de amânare la nesfârșit a reformării justiției, nu ar mai funcționa. De aceea, Lupu strigă că PD nu va ceda „șantajului” și, la rândul său, șantajează PLDM-ul lăsând să se înțeleagă că ar putea vota moțiunea de cenzură inițiată la țanc de socialiști și comuniști. Democrații vor decide până joi dacă se vor alătura sau nu demersului PCRM și PSRM, a declarat liderul PD, mai reproșându-le liberal-democraților că nu s-au hotărât dacă se mai află în Alianță sau merg cu Platforma DA, deși Streleț a declarat clar că PLDM nu are de gând să părăsească Alianța.

Îi dăm dreptate lui Marian Lupu în ce privește cochetarea unor deputați PLDM cu Platforma DA, însă aceasta nu e un motiv de supărare atât de mare, încât să se ajungă la demiterea Guvernului. Și, sincer vorbind, niciun eventual „plan de acțiuni” nu prezintă decât un pericol teoretic pentru oligarhul din umbra PD, se mai poate trage de timp, se pot stabili termene cât mai îndepărtate, și, oricum, de la plan până la realizare e o distanță lungă... Trebuie să existe un alt motiv de supărare, mult mai serios, ca PD să se pregătească să dea jos Guvernul în acest moment critic pentru Republica Moldova. Trebuie să existe un interes atât de mare, încât să merite riscul de a provoca supărări definitive la București și Bruxelles, cărora nu le poți vinde gogoși despre „șantajul” PLDM.

Un asemenea interes poate fi legat de Aeroportul Chișinău. Premierul Streleț a promis să anunțe pe 6 noiembrie dacă Guvernul va rezilia sau nu acordul de concesionare a Aeroportului. O comisie specială a stabilit că compania „Avia Invest” nu și-a respectat angajamentul investițional, încercând să trișeze, prezentând drept investiție de 15 milioane de euro mutarea acestor bani dintr-un buzunar în altul. Că cineva din PD este alarmat de intențiile lui Streleț se poate vedea după reacția unor bloggeri, așa cum ursul își trădează prezența în pădure după agitația unor păsări.

Pe 21 octombrie, Curtea de Apel Chișinău a decis, în sfârșit, să judece legalitatea concesionării Aeroportului Chișinău, contestată cu aproape doi ani în urmă de deputații PLR. De data aceasta, reprezentanții Guvernului au fost „cooperanți” și nu s-au opus demersului PLR, ca mai înainte, scrie ex-deputatul Valeriu Saharneanu. A doua zi, deputații comuniști au semnat, ca niște kamikaze politici, moțiunea de cenzură, alături de deputații socialiști, asigurând astfel numărul necesar de semnături. Viteza de reacție și faptul că Voronin a fost nevoit să treacă peste supărarea sa față de Dodon, în condițiile în care alegerile anticipate nu-i surâd deloc, sugerează că cineva ar dori să scape cât mai repede de Guvernul Streleț, la nici trei luni de la învestire, până acesta va decide soarta Aeroportului Chișinău, dar să scape în așa fel, încât vina să cadă asupra victimei. Dacă până joi nu se va reuși stoparea lui Streleț pe altă cale, demiterea sa este iminentă, democrații vor vota moțiunea de cenzură.

Deși declară că joi se va abține de la vot, PL face tacit jocul PD, adresând reproșuri doar spre liberal-democrați, evitând să critice comportamentul liderilor democrați. După arestarea lui Filat, Ghimpu s-a răsucit din nou, nu mai sprijină demisia procurorului general și a directorului CNA, considerând că ei trebuie să continue investigarea dispariției miliardului. Cu alte cuvinte, după ce nu au făcut nimic ca să împiedice scoaterea banilor din BEM, deși au văzut că se fură cu sacul, tot lor le revine să-și investigheze complicitatea sau incompetența. Așteaptă dl Ghimpu că Gurin și Chetraru se vor autodemasca? Au ei vreun merit în faptul că Șor l-a „autodenunțat” pe Filat? Fiindcă veni vorba, între timp, sumele cu care operează procuratura în cazul fostului președinte al PLDM s-au redus dramatic și căutarea „miliardului” se complică. Dacă bravii noștri apărători ai bunului public nu au fost capabili să-l găsească până acum, ce șanse există să-l găsească de acum înainte?

Pe de altă parte, încercările unor deputați PLDM de a intra în grațiile „dadaiștilor” par naive, neprofesioniste. „Dezlegarea mâinilor” nu înseamnă că li s-a redus din responsabilitate, că au în față toate opțiunile posibile. Nu, opțiunea e una singură și nu s-a schimbat: Alianța pentru Integrare Europeană. Și ca AIE să poată funcționa, Lupu și Ghimpu au dreptate, este necesară, de neevitat, e o urgență invitarea lui Leancă la guvernare. Liberal-democrații trebuie să-și calce pe inimă, să se împace cu foștii colegi. Rămâne de văzut dacă aceștia vor dori să se alăture „așa-ziselor partide pro-europene” și ce condiții vor pune.