Băsescu, între statalistul Dodon și unionistul Ghimpu

Semne diacritice

Eșecul lui Băsescu de recâștigare a cetățeniei în prima instanță i-a bucurat pe mulți politicieni moldoveni, care nu-l iubesc pe ex-președintele României, care adună săli pline de admiratori. Vizitele tot mai dese și implicarea lui în politica moldovenească îi irită, îi supără rău nu numai pe stataliștii de tipul lui Dodon, ci și pe unioniști ca Ghimpu. Primii cer ca Băsescu să fie declarat persona non grata, pentru că nu ia în serios statul moldav, ultimii îl aplaudă pe Dodon că i-a retras cetățenia lui Băsescu, crezând că electoratul unionist le revine lor pe merit, ca veterani și monopoliști ai unionismului.

Și politicienii proeuropeni, care nu consideră că reUnirea este o prioritate, au motive să nu-l agreeze pe Băsescu, considerându-l un agent al lui Plahotniuc, folosit ca „magnet”, ca să atragă electoratul unionist pe care contează și ei. Până acum unioniștii votau preponderent partidele proeuropene, ignorându-le pe cele unioniste foarte mici. Cu venirea lui Băsescu, mulți unioniști ar putea vota în viitoarele alegeri parlamentare cu PUN, subțiind considerabil rezultatele electorale ale PAS-ului. Ca să nu mai vorbim de PPDA.

Dinspre aceste două partide, care au decis deja să meargă în alegeri împreună, vin chemări la „unitate” în fața pericolului „cel mare”, indiferent de preferințele geopolitice, considerându-se că unica salvare este o alianță a tuturor forțelor antioligarhice, că o împărțire în „stataliști, unioniști și europeniști” va fi fatală pentru Republica Moldova.

Dacă nu sunt false, nesincere, aceste chemări în favoarea unor alianțe împotriva naturii între unioniști și stataliști trebuie considerate ca manifestări ale disperării sau ale ruperii de realitate, căci un asemenea electorat pe care și-l doresc unii luptători romantici cu oligarhia nu există în societatea noastră. De aceea, alianța dintre PAS cu PPDA, al cărui lider e dispus să arunce o basma pe țambalul integrării europene și poate fi suspectat de relații obscure cu Usatâi și Dodon, agenți ai Moscovei, ar putea să nu aducă voturi suplimentare PAS-ului, ci pierderi simțitoare de electorat. O consolidare generală care nu ar ține cont și de nevoia înnoirii clasei politice iarăși ar fi ineficientă.

Băsescu, la rândul său, dă apă la moara „conspiraționiștilor” declarând că PUN va merge în alegeri doar alături de alte partide unioniste, cu unele din ele, neparlamentare, aflându-se deja în discuție, „ca să nu se piardă mesajul unionist într-o platformă nedefinită”, dar „garantează” că după alegeri va fi dispus „oricând” să facă o alianță „cu partidul Maiei Sandu și cu platforma lui Andre Năstase, dacă și ei vor dori acest lucru”.

Ultimele sondaje arată că PUN începe să atragă atenția alegătorilor, dar evoluția sa va depinde în mare măsură de faptul dacă Băsescu își va recăpăta cetățenia moldovenească, dacă va figura sau nu pe listele de partid. El spune că nu este interesat de o carieră politică dincoace de Prut, dar, dacă evoluează doar în rolul de „antrenor”, rezultatele electorale ale PUN ar putea fi modeste. Anatol Șalaru, „locomotiva” locală a partidului, nu a fost testat în vreo campanie electorală.

Pe de altă parte, dacă PUN, PAS și celelalte partide unioniste și proeuropene nu se vor alia pentru a susține în circumscripțiile uninominale un singur candidat, ele vor pierde în fața PD și PSRM. Pe lângă realism, alt cuvânt de ordine pentru liderii politici ai momentului trebuie să fie flexibilitate.