Nicolae Negru // Atenție la planul B

Semne diacritice

Ceea ce le-a dezvăluit Volodymyr Zelenski șefilor de state și de guverne la ședința Consiliului European, în ziua de joi, 9 februarie, legat de securitatea Republicii Moldova, ar fi trebuit să aibă efectul unei bombe. Nu în fiecare zi se descoperă că un stat de talia Federației Ruse și-a făcut planuri de destabilizare a unui stat vecin, de răsturnare a guvernării sale antipatice, recalcitrante, pentru a instala în locul ei una vasală, obedientă, care să răspundă comenzilor Moscovei. Dar revelațiile lui Zelenski nu au surprins pe nimeni. Cine dintre liderii statelor UE ar zice azi că Rusia nu e capabilă să uneltească împotriva unui „popor frățesc”, al unui „partener strategic”?

După invadarea Ucrainei, după un an de război în adevăratul sens al cuvântului, după bombardarea fără discernământ a orașelor și satelor ucrainene, după ceea ce le-a fost dat să audă discutându-se la principalele televiziuni finanțate de statul rus, liderii europeni înțeleg că planul obținut de serviciile secrete ucrainene e doar vârful aisbergului, că Putin e pus pe fapte mult mai ample: de a reanima URSS și „lagărul socialist”, amenințând nu numai noile state independente, ci și pe cele din Europa de Est. Ultimatumul lui Putin din decembrie 2022, ca NATO să se retragă pe linia anului 1997, nu a fost deloc o glumă, deși atunci părea o încercare neserioasă de șantaj.

Acum iese la iveală că agresiunea împotriva Georgiei, Ucrainei, Republicii Moldova sunt „elemente” ale unui proiect continental, revanșard, de refacere și stabilire a unei noi ordini mondiale în care Rusiei să-i revină rolul defunctei Uniuni Sovietice. În mod normal, cazul ar trebui discutat în cadrul OSCE – Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa sau chiar la Consiliul de Securitate din cadrul ONU, dar ce rost ar avea? Structura acestor organizații e construită în așa fel, încât Rusia, care acționează ca URSS, să-și poată realiza în voie intențiile sale.

În timp ce Zelenski vorbește despre un plan ipotetic, SIS confirmă că a primit informații de la partenerii ucraineni și că în urma unor „activități operative” întreprinse de instituție „au fost identificate activități subversive cu scopul subminării statului R. Moldova, de destabilizare și de încălcare a ordinii publice” și că se lucrează, în cooperare strânsă cu „serviciile de informații partenere”, pentru neutralizarea acestui pericol.

SIS nu dă detalii, ca să nu pericliteze „diversele activități operaționale aflate în desfășurare”, dar nici nu e nevoie să știi planurile scrise ale Moscovei ca să înțelegi ce urmărește demonizând, prin televiziunile sale, prin armata de trolli, de idioți utili, guvernarea PAS, pe Maia Sandu în special, reducând drastic volumul de gaze pe care se angajase, conform contractului, să-l livreze Republicii Moldova, acordându-i susținere lui Ilan Șor (deschizând piața rusă pentru producătorii de mere din raionul Orhei), care încerca și mai încearcă să scoată cetățenii în stradă…

Mesajele lui Serghei Lavrov și ale altor oficiali de la Moscova protrivit cărora actuala guvernare de la Chișinău nu a fost aleasă în mod democratic, ci „este pusă” de Occident pentru a îndeplini comenzile îndreptate împotriva Rusiei, că Maia Sandu vrea să „dezghețe” conflictul transnistrean și „este capabilă de orice”, ne amintesc de acuzele asemănătoare la adresa guvernării de la Kiev. Ca și în Ucraina, infiltrată de agenții FSB și agenții de influență ai Rusiei, mass-media (Rise Moldova, Dossier ș.a.) au dezvăluit implicarea serviciilor speciale ale Rusiei în afacerile interne ale Republicii Moldova, relațiile lor cu diferite formațiuni și politicieni moldoveni (Dodon, Irina Vlah, Ion Ceban etc.)

Unii s-au grăbit să ne liniștească, spunând că planul de destabilizare a Republicii Moldova ar fi irealizabil datorită sprijinului pe care ni-l oferă statele europene, România în primul rând, SUA. Așa e, fără ajutorul acesta, statul nostru era deja capturat de Putin. Trebuie să ținem cont însă de faptul că Rusia a invadat Ucraina atunci când planurile de aplicare a puterii „soft” de reținere a Ucrainei în sfera de influență rusă au eșuat. În mod similar, se poate presupune că planul despre care a vorbit Zelenski ascunde și un plan B, de invadare a Republicii Moldova.