Nicolae Negru // Anul politic 2020: Așteptări și probabilități

Semne diacritice

Anul politic 2020 nu promite surprize. Potrivit tendințelor de până acum, scena politică va fi dominată de aceleași partide: PSRM, PD, pe de o parte, și PAS, PPDA, pe de cealaltă parte. Cu toate astea, ar fi greșit să spunem că jocurile sunt făcute și nu mai e posibilă nicio redistribuire a rolurilor dintre putere și opoziție. Va supraviețui Guvernul „tehnocrat” în 2020? Vom avea alegeri parlamentare anticipate și cine va fi următorul președinte al Republicii Moldova? – nu sunt întrebări formale.

1. Cheia posibilelor schimbări se află la Maia Sandu, în primul rând. Se va răzgândi ea și va accepta o alianță între deputații blocului ACUM și fracțiunea PD? Și dacă va accepta, va manifesta inițiativă, se va întâlni și va discuta cu Pavel Filip sau va aștepta, ca până acum, ca PD să se „curețe”, să se debaraseze de deputații „toxici”? Răspunsul e că Maia Sandu nu își va schimba poziția. Dacă nu a făcut lucrul acesta până acum, înseamnă că nu îl consideră necesar. Ea va fi nevoită să se gândească la o alianță cu PD, dacă va pierde alegerile prezidențiale.

2. Pe de cealaltă parte, PD mai curând ar accepta o propunere serioasă de guvernare comună cu ACUM, pe picior de egalitate, nu în rolul de „lăturaș”, deși există riscul pierderii unor deputați care se simt mai confortabil cu Dodon, decât cu Maia Sandu. Totuși, perspectiva „reabilitării” depline a formațiunii, pe plan intern și extern, cântărește mai greu decât unele avantaje de azi, printre care și șansele mai mari de menținere a unității partidului.

3. Deși a fost conceput să satisfacă poftele electorale ale lui Dodon și să-i asigure încă un mandat actualului președinte, Guvernul Chicu va supraviețui și alegerile anticipate pe care le așteaptă Maia Sandu nu vor avea loc în acest an.

4. Deși Dodon vorbea despre sincronizarea alegerilor parlamentare anticipate cu cele prezidențiale, lucrul acesta este imposibil, căci, conform Constituției (art 85 (4), „Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele șase luni ale mandatului președintelui Republicii Moldova”.

5. Ideea unui candidat comun, apolitic, din partea tuturor forțelor proeuropene și unioniste este cvasiutopică. Nici măcar partidele unioniste nu vor avea un candidat comun. Totuși, chiar dacă pe dreapta eșichierului politic vor intra în competiția prezidențială mai mulți candidați, inclusiv liderul PPDA, Andrei Năstase, în turul doi va ieși Maia Sandu.

6. Chiar dacă șansele lui Dodon de a câștiga un nou mandat par mai mari decât data trecută, el va pierde în fața Maiei Sandu. Cel puțin teoretic, ea poate aduna mai multe voturi, căci ponderea alegătorilor proeuropeni e mai mare decât cea a alegătorilor proestici. Dacă Maia Sandu a tras învățăminte din campania trecută, dacă vrea și dacă poate să se comporte ca un politician, nu ca o salvatoare, o Ioana d'Arc așteptând să fie invitată să preia Președinția, dacă va obține sprijinul PD pentru turul doi, ea va deveni următorul președinte a Republicii Moldova.

7. Fiindcă Guvernul „tehnocrat” al lui Chicu are sarcini electorale și prin acțiunile sale demonstrează acest lucru, el va „reuși” să deterioreze relațiile cu FMI și fluxul de asistență financiară dinspre Occident către Republica Moldova se va subția din nou.

8. Au fost făcuți pași care pot pune sub semnul întrebării declarațiile actualei guvernări privind menținerea cursului proeuropean: Dodon și ministrul său de Externe nu mai insistă asupra retragerii necondiționate a trupelor de pe Nistru, acceptând sincronizarea dorită de Moscova a retragerii trupelor cu găsirea unei soluții politice pentru conflictul transnistrean; la ONU, Republica Moldova votează nu cu UE și SUA, ci cu Rusia; principalele televiziuni ale PCRM (una dintre ele având acoperire națională) au fost trecute în proprietatea fiului procurorului general al Rusiei. Aceste acțiuni se vor reflecta inevitabil și în relațiile cu România.

Vizita recentă a lui Dodon la Ankara și faptul că nu l-a interesat soarta celor șapte profesori turci extrădați în mod rușinos și ilegal, ba și-a luat și niște angajamente privitor la soarta liceelor „Orizont” din Republica Moldova, satisfăcând pretențiile autorităților turcești, demonstrează indirect că el a știut și a participat la trocul inuman cu profesorii respectivi. Astfel perspectiva ca Dodon să iasă din izolarea internațională nu se lărgește. Dimpotrivă, se îngustează.