Tiraspolul se pregătește de război?

Semne diacritice

„KGB”-ul transnistrean mai face un pas pe calea tensionării situației pe Nistru, chemând zilele acestea Chișinăul să-și retragă, într-o lună, poliția din Tighina. „În scopul stabilizării situației în Raionul cu regim sporit de securitate, Comitetul securității de stat al rmn cheamă conducerea forțelor de ordine publică a Republicii Moldova să efectueze pe parcursul unei luni acțiunile necesare de retragere de pe teritoriul orașului Bender a tuturor unităților de poliție, a altor structuri de forță și administrative ale RM, inclusiv redislocarea inspectoratului de poliție din Bender și a oficiului ÎS CRIS (Centrul Resurselor Informaționale de Stat) „Registru”, a căror aflare în zona de securitate vine în contradicție cu deciziile Comisiei Unificate de Control”. Care decizii anume? Nu se spune. Cum nu se spune nici despre faptul că aflarea poliției noastre acolo e stipulată prin acordul de încetare a focului, semnat în 1992 de Mircea Snegur și Boris Elțin.

Ce va fi dacă R. Moldova va ignora mesajul sau nu se va încadra în termenul de o lună? Iarăși, „KGB” ne ține în suspans, rezervându-și spațiu de manevră. Declarația este un ultimatum cu consecințe neclare. Dacă a făcut această declarație, înseamnă că a fost împuternicit să o facă, le-a răspuns jurnaliștilor Nina Ștanski, pretinsul ministru de externe al separatiștilor.

Presa de la Chișinău s-a limitat să dea doar partea finală a textului difuzat de lugubra instituție. Însă, merită atenție întreg rechizitoriul făcut Chișinăului, căci relevă strategia provocatorilor. Cerința de retragere a poliției vine ca o concluzie „firească” în condițiile în care, se spune în declarația respectivă, „partea moldovenească continuă să întreprindă acțiuni de destabilizare a situației” în Zona de securitate, urmărind scopul „să discrediteze și să distrugă actualul format trilateral al operațiunii de pacificare, efectuată cu participarea hotărâtoare a Federației Rusie”. KGB-ul tiraspolean pretinde că dispune de informația precum că „principalele sarcini ale poliției R. Moldova în Bender” sunt „consolidarea prezenței componentelor administrative și de forță ale R. Moldova pe teritoriul rmn, precum și inițierea permanentă a unor focare de tensiune prin provocări la adresa forțelor de ordine publică din Transnistria”. Ca să se dea aparența unui demers argumentat, se invocă „peste 50 de cazuri de acțiuni provocatoare ale părții moldovenești în Zona de securitate cu participarea activă a poliției din Bender”, în 2013. E adevărat, nu se prezintă nicio dovadă în acest sens, publicul trebuie să-i creadă pe cuvânt, dar există suficiente persoane, pe ambele maluri ale Nistrului, pentru care „KGB” reprezintă o autoritate.

Făcând aluzie la spionii săi din structurile de stat ale R. Moldova, „KGB” se laudă că a intrat în posesia unei informații „veridice” despre faptul că „Inspectoratul general de Poliție și Ministerul Afacerilor Interne al R. Moldova a elaborat un plan de acțiune privind activizarea inspectoratului de poliție din Bender, precum și un șir de măsuri operative sub formă de acțiuni „punitive” împotriva cetățenilor rmn”. Se mai sugerează că „partea moldovenească” s-ar pregăti de operațiuni militare, efectuând „unilateral” montarea unor „construcții fortificate într-un șir de localități, care se află sub jurisdicția temporară a R. Moldova”. Atenție: Chișinăul își întărește prezența militară într-un șir de localități care aparțin, ni se spune, „bravei republici” separatiste.

Ce poate să creadă un simplu cetățean auzind că Chișinăul își suplimentează numărul de polițiști în Bender, că montează fortificații, organizează acțiuni provocatoare? Gândul îl duce, volens-nolens, la război. Nu încape nicio îndoială, Tiraspolul pregătește opinia publică pentru eventualitatea unui război. Prin ultimatumul respectiv se pune degetul pe trăgaciul care va fi apăsat când va veni comanda de la Moscova. Evident, nu înainte de încheierea Olimpiadei de la Soci, adică peste o lună.

Se pare că pregătirile se fac nu doar prin declarații. La finele lui septembrie 2013, reprezentanții R. Moldova în Comisia Unificată de Control cereau redislocarea unui contingent militar al separatiștilor introdus în Bender. Tiraspolul a refuzat, spunând că e vorba despre „vreo cincisprezece persoane ocupate de activitatea de intendent”. Dar cine erau aceștia cu adevărat?

Simulând o activitate tot mai intensă, în perioada sărbătorilor de Revelion, KGB transnistrean i-a speriat pe cetățeni cu „dezvăluirea” unor negocieri secrete dintre Chișinău și NATO privind aderarea R. Moldova la acest bloc militar și punerea la dispoziția acestuia a aerodromurilor de la Mărculești și Cahul. Ulterior, această „informație” a fost repusă în circuit la Moscova. Cu același scop de a demoniza actuala conducere a R. Moldova și a o prezenta ca pe un potențial agresor.

Pentru a spori psihoza „cetății asediate”, Tiraspolul anunță, tot cu gura „KGB”, limitarea accesului în regiunea transnistreană a reprezentanților OSCE, învinuindu-i că ar fi încălcat de mai multe ori „regulile și mandatul activității lor”. KGB s-a arătat nemulțumit și de raportul pe care șefa Misiunii OSCE, dna Jennifer Brush, l-a făcut pe 21 noiembrie 2013, la ședința plenară a Consiliului Permanent al OSCE. Un serviciu de securitate este împuternicit să dea note politice reprezentanților unei organizații internaționale?

Aceasta vorbește despre importanța rolului care i se rezervă, dar și despre caracterul acțiunilor care se pregătesc la Tiraspol împotriva R. Moldova. Însă, autoritățile R. Moldova nu par să le acorde atenție, nu reacționează la pericolele care pot veni de peste Nistru. E prea puțin să încerci să ridici problema în CUC și să te dai bătut, așteptând deznodământul. Faptul că reprezentanții Rusiei iau partea separatiștilor în acest caz este la fel de îngrijorător. Faptul că declarații asemănătoare s-au mai făcut nu demult, iarăși nu e o garanție că nu va urma nimic după aceasta. Chișinăul trebuie să dea alarma, trebuie să ceară explicații Moscovei, ca pe urmă să nu fie prea târziu. Nu face Tiraspolul aceste mișcări agresive fără voia „finanțatorului” de la Kremlin. Evenimentele din Ucraina trebuie să ne dea de gândit. Și poate că ideea semnării cât mai devreme a Acordului de Asociere cu UE e cea mai bună soluție, pentru a nu „duce în ispită” Rusia.