Misterul dispariţiei comorilor de război naziste. Aur, bijuterii, opere de artă şi valută sunt de negăsit şi în zilele noastre

Multe dintre operele de artă inestimabile ale lumii, dar şi diamante, lingouri de aur şi valută au dispărut fără nicio urmă în contextul înfrângerii în război a Germaniei naziste.

La începutul anului 1945, când Germania nazistă se clătina şi era clar că războiul de cucerire a lumii este pierdut, conducătorii fascişti au încercat să pună la adăpost comori inestimabile, bani, lingouri de aur şi capodopere de artă, multe din acestea pradă de război. Capi ai armatei hitleriste au ascuns o parte din tezaur, intenţionând probabil să-l folosească drept monedă de schimb pentru libertatea lor. Mulţi dintre ei au murit însă, iar locurile secrete în care au fost ascunse valorile au rămas şi astăzi nedescoperite.

Pe 3 februarie 1945 a fost declanşat cel mai cumplit bombardament asupra Berlinului, de către Forţele Aeriene Americane, cu mii de morţi şi cartiere întregi distruse complet, printre care şi Cartierul General al lui Hitler.

Era o zi de sâmbătă, iar angajaţii băncii Reichsbank au văzut cum impozantul edificiu avea să fie distrus de bombe. Preşedintele băncii, doctorul Walthe Funk, avea să supravieţuiască bombardamentului, însă distrugerea a ceea ce nemţii numeau centrul vital al naţiunii lor avea să ducă la unul dintre misterele neelucidate nici până astăzi.

În buncărele băncii, aflate la subsol, se afla rezerva de aur a Germaniei, estimată la 7,5 miliarde de dolari. Funk a ordonat transferul rezervelor de aur şi bani într-o uriaşă mină de potasiu aflată la câteva sute de kilometri de capitală. Mina era formată dintr-o reţea de galerii secrete, întinse pe 50 de kilometri, fiind nevoie de 13 vagoane de tren pentru transportul secret al celor 100 de tone de aur şi a 1.000 de saci cu bancnote.

În tot acest timp, armata americană înainta victorioasă, iar pe data de 6 aprilie doi ofiţeri ai poliţiei militare au întâlnit pe un drum de ţară două refugiate franţuzoaice, una dintre ele dezvăluind că ştie unde sunt ţinute lingourile de aur ale naziştilor.

„La 7 aprilie, ofiţeri americani au coborât cu liftul la o adâncime de 640 de metri într-o grotă tăiată în stâncă de sare, unde au găsit un miliard de mărci germane în cei 550 de saci lăsaţi în urmă. După ce au dinamitat uşa de oţel a Camerei nr. 8, au descoperit peste 7.000 de saci numerotaţi, într-o încăpere de 45 de metri lungime pe 23 de metri lăţime şi 3,5 metri înălţime.

Depozitul conţinea 8.527 de lingouri de aur, monede de aur din Franţa, Elveţia şi Statele Unite şi încă şi mai multe teancuri de bancnote. Bare de aur şi argint, aplatizate pentru a fi mai uşor de depozitat, erau împachetate în lăzi şi cufere. Erau şi geamantane, pline cu diamante, perle şi alte pietre preţioase furate de la victimele lagărelor de exterminate, precum şi saci plini cu lucrări dentare din aur.

Întreaga captură se dovedea a fi unul dintre cele mai bogate tezaure din lume la acea vreme”, potrivit documentelor americane. Militarii americani au mai găsit tone de obiecte de artă, printre care sute de picturi adunate din muzeele germane. Toate aceste comori au fost încărcate în mii de containere şi transportate la Frankfurt, în subsolurile filialei locale Reichsbank.

Goebbels, şeful propagandei hitleriste, l-a găsit responsabil pe Funk de ajungerea tezaurului în mâinile Aliaţilor. În acelaşi timp însă, naziştii aprobase evacuarea restului de comori, aur, bijuterii, obiecte de aur şi valută, pe care le mai avea în posesie prin alte ascunzători. Acestea valorau câteva sute de milioane de dolari şi urmau să fie trimise spre adăpost, în Bavaria.

Americanii nu au elucidat misterul

Valuta a fost încărcată în două trenuri, iar lingourile de aur şi monedele în camioane, cu destinaţia Munchen. Unul dintre conducătorii băncii a hotărât pe drum ca sacii de valută din tren să fie transferaţi în convoiul de camioane, care s-a îndreptat spre Alpii Bavariei, în vreme ce trenurile au luat calea Munchen-ului.

Acesta, dar şi alţi ofiţeri nazişti, au oprit pentru raţiunile personale, câţiva saci de valută şi lingouri. Preşedintele băncii, dr. Funk, a fost arestat împreună cu alţi oficiali germani, dar nici unul nu a mărturisit că ar fi ştiut unde se afla ascunse rezervele de aur dispărute.

Anchetatorii americani au încercat să elucideze misterul comorilor dispărute, dar în cele din urmă au fost nevoiţi să raporteze că circa 46,5 milioane de dolari în aur şi circa 12 milioane de dolari în bancnote au dispărut fără urmă.

Şi unii soldaţi americani au încercat să profite de haosul transportului de obiecte de artă valoroase şi au transportat ilegal, în Statele Unite, o parte din obiecte. Cei descoperiţi au fost judecaţi pentru furt. Astăzi, la unele licitaţii se mai găsesc obiecte considerate dispărute. De altfel, în anul 2013, o colecţie fabuloasă de tablouri a fost găsită într-un apartament din Munchen. Colecţia fusese păstrată de fiul unui respectat comerciant de artă, căruia naziştii i-ar fi încredinţat valoroasele opere.

Conform Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite, naziştii ar fi capturat aproximativ 16.000 opere de artă în avântul lor prin Europa. Printre comorile dispărute se află Camera de Chihlimbar (foto) şi lingouri de aur furate de la evrei, a căror valoare nu a putut fi stabilită nici până în prezent.

Sursa: adevarul.ro