Lucruri pe care le SPUNEAU părinții în trecut și care ar ȘOCA acum părinții milenari

Părinții milenari reprezintă o categorie aparte de părinți, care se diferențiază prin implicarea aparte de care dau dovadă în tot ceea ce ține de creșterea copilului. Vă explicăm câteva trăsături ale acestora, precum și lucrurile pe care părinții din trecut le spuneau și care i-ar putea șoca în prezent pe aceștia.

Ce sunt părinții milenari

Părinții milenari sunt desemnați acei părinți născuți între anii 1980 și la începutul anilor 2000; ei sunt prezenți pretutindeni, remarcându-se nu doar pe piața muncii, ci și în calitate de părinți prin implicare deosebită. Se pare că în momentul de față una din cinci mame este milenară, procentul ridicându-se în SUA la 90% din cele 1.5 milioane de proaspete mame din ultimul an. Părinții milenari sunt o forță puternică care modelează viitorul parenting-ului.

Iată în continuare câteva trăsături definitorii ale acestora:

- îmbrățișează meseria de părinte ca identitate nouă. Fiind prima generație care a intrat în contact cu social media, nu există niciun dubiu că sunt extrem de conștienți de propria identitate, iar reprezentarea online de care beneficiază trebuie concepută și menținută cu mare atenție. Conturile de social media bine cultivate semnalează starea de sănătate, statutul și se adresează conectării cu semenii. Părinții milenari au șanse mai mari decât generațiile anterioare să considere identitatea de părinte drept o parte majoră a existenței lor; sunt persoane care știu ce își doresc pe plan personal, politic și ideologic, fie că este vorba despre mame singure sau tați aflați în concediu de paternitate;

- părinții milenari sunt cei mai altruiști părinți. Dacă generațiile anterioare se concentrau mai mult pe propria persoană, acum nu mai este cazul. Nu se mai gândesc la sine, iar fiecare decizie pe care o iau implică în primul rând binele copilului. Nu este vorba doar de schimbări în stilul de viață - mai puțini bani, mai puțin somn, mai mult stres, ci de o schimbare în modul în care sunt centrați în viață;

- nu își mai planifică viața în jurul pragurilor tradiționale. Părinții milenari au rescris întotdeauna traseele tradiționale către maturitate, iar acest lucru se reflectă și într-o abordare diferită față de meseria de părinte. Când sunt întrebați ce apreciază mai mult, să fie un părinte bun sau să aibă o căsnicie de durată, 61% vor alege prima variantă. De asemenea, vor opta pentru experiențe de viață în detrimentul bunurilor materiale;

- aleg să fie părinți și își adoră meseria. Copiii născuți de această generație de părinți au fost planificați, iar familiile au generat suficiente resurse să îi crească și să îi susțină. Ei nu își doresc doar să fie părinți, ci sunt pregătiți să fie părinți. Acest trend se traduce și în creșterea numărului de tratamente destinate fertilității. Când sunt întrebați dacă apreciază meseria de părinte, un procent covârșitor de 99% va răspunde afirmativ.

- tații milenari sunt prezenți și mândri. Tații nu se mai jenează să stea acasă și să își crească copilul în loc să meargă la locul de muncă. Iar angajatorii care doresc să aibă în echipă un astfel de talent trebuie să le ofere aceleași beneficii salariale pe care le oferă femeilor (respectiv mamelor). Această modificare este poate cea mai substanțială pe plan socio-economic;

- își pun în mod covârșitor copilul pe primul loc. Din punct de vedere generațional, părinții milenari sunt poate cel mai mult cunoscuți pentru individualismul legendar și fixarea pe propria persoană. Sunt mai conștienți de imaginea pe care o au și interesați de sănătate și fitness decât generațiile anterioare. Angajatorii se străduiesc să îi conducă corect.

Nu în ultimul rând își doresc să crească copii de succes decât să își atingă potențialul maxim. Poate din acest motiv apelează mai des la internet sau social media pentru ajutor în ceea ce privește creșterea copiilor (de exemplu, în ultimii 10 ani interesul pentru subiectul alăptării aproape s-a dublat, iar în antrenarea somnului s-a triplat). Ne bazăm pe acest lucru pentru a realiza o paralelă între generații care cu siguranță va scoate în evidență discrepanța majoră care există între generații.

Sfatul specialistului

Doamna Gabriela Maalouf parenting trainer și speaker, fondatoarea Academiei Pro Education gabrielamaalouf.ro, ne-a oferit următoarele informații:

1. „Eu te-am făcut, eu te omor!”

Oamenii chiar aveau senzația ca sunt stăpânii copiilor lor și că au drept de viață și de moarte asupra lor. Este adevărat că procentul care și punea în aplicare acest fapt era destul de mic. Ceilalți foloseau zicala drept amenințare ce avea să le aducă obediența copilului. În zilele noastre, neuroștiințele ne arată cât de toxică este pedeapsa și consecințele ei asupra psihicului uman.

2. „Leagă-l de ușa și când trag eu repede, va ieși! Dintele... evident!”

3. „Te bag în sac și te dau la nenea, la polițist, la cerșetor etc.”

4. „Te duc la doctor să îți facă injecție dacă nu mănânci. Să îți bage mâncarea pe acolo.”

5. „Dă-i cu niște alcool (țuică, în speță) dacă îl doare când îi ies dințișorii. O să doarmă și mai bine.”

6. „Ce activități? Nu aleargă toată ziua?”

7. „Îți dau eu motiv să plângi.”

8. „Copiii se pupă doar atunci când dorm.”

9. „O palmă la fund nu a omorât pe nimeni.”

Stilul spartan de creștere a unui copil era considerat un indicator de mare performanță și cu rata de succes maximă în ale creșterii stimei de sine.

Studiile moderne arătă că indivizii puternici emoțional au șanse mai mari de reușită față de cei cu forță fizică sau față de cei care vor să își crească IQ-ul (informația fiind o resursă în continuă schimbare, emoția rămânând o veșnică constantă).

Există foarte mulți care încă mai consideră că unele practici erau eficiente și ar fi bine să continue. Evident că orice extremă este toxică și fiecare deține partea lui de adevăr. Oare care este calea corectă?

Parentingul modern să fie greșit?

Surpriză! Parentingul nu a fost niciodată diferit! Nu există parenting modern și parenting de pe vremea bunicii! Trăim într-o mare confuzie!

Ce povestim noi ca făcea bunica este tradiție sau convingeri și reguli transmise din generație în generație! Bunica știa de la mama ei și de la femeile din sat că se face așa și așa când ajunge în impas cu al ei copil.

Nu exista niciun curent în psihologia copilului sau în terapia de familie care să fi promovat vreodată bătaia, umilirea sau pedeapsa! Nu există nicio facultate de psihologie sau carte de specialitate de la Freud încoace care să spună ceva diferit de ceea ce spune parentingul de azi.

Mai toți specialiștii și psihologii consacrați vorbesc despre același lucru. Am găsit scrieri ce datează de la 1800 cu aceleași informații pe care le răspândim noi azi, despre parentajul blând, despre unicitatea copilului, despre comunicarea eficientă, despre iubirea de sine și vindecarea de sine anterior asumării rolului de părinte.

Diferența este că la vremea respectivă oamenii aceia vorbeau pentru ei, își citeau cărțile unii altora și nu erau luați neapărat în seamă! În ziua de azi psihologii sau specialiștii ies public și împărtășesc informația, iar oamenii au senzația că e nouă, inventată secolul ăsta, menită sa distrugă omenirea!

Ce făceau ai noștri pe vremuri nu poate fi încadrat în ceva obligatoriu valabil și vindecător pentru psihicul uman! Își creșteau copiii cum credeau ei, tot ghidați de ceva, iar nu de instinct! Erau ghidați tot de vorbele cuiva, doar că acel cineva era o altă bunică, femeie, oameni prinși în anumite convingeri, credințe, tradiții! Ne-au crescut cu dragoste și cu intenții frumoase și e musai să îi respectăm pentru asta! În același timp o convingere nu este o informație studiată și cercetată!

Parentingul de azi și cel de acum câteva sute de ani spune același lucru! Bătaia, pedeapsa, reprimarea exprimării emoțiilor, etichetările, amenințările, stilul spartan, șabloanele comportamentale nu au fost niciodată acceptate sau considerate soluții în creșterea unui copil.

Acum dacă vreți să contestați cercetările și scrierile de specialitate, ce datează de sute de ani și până în zilele noastre și să spuneți că vorba poporului, plină de convingeri și credințe limitatoare e varianta corectă, e dreptul fiecăruia! Dar măcar să nu mai facem confuzia catalogându-l drept parenting tradițional sau clasic, ca și cum ar fi fost o părere avizată, iar acum s-au sucit psihologii, că nu e așa!

Eu nu judec și nu condamn pe nimeni! Îmi închipui cât de greu îi era bunicii, neavând confortul zilelor noastre. Într-o zi extenuantă, cu spălat rufe de mână, hrănit animale, curățat, făcut mâncare, în condiții grele, numai de parenting cu blândețe nu îi ardea! Într-un fel sau altul, trebuia să-și țină copiii și în siguranță, și sănătoși și hrăniți și educați!

Dar noi ne-am simplificat existența sau cel puțin așa credem! Eu zic că merită acum să ne orientăm și spre sufletul nostru, pe dorința de a trăi, nu doar de a supraviețui! Orice minut câștigat, du-l către binele psihicului tău, nu doar al corpului tău! Nu mai suntem în perioada în care condițiile vitrege ne obligă doar să supraviețuim!

Muncim mult, obosim tare și așteptăm vacanțe în care să ne facem poftele. Dar ce pofte? Senzația mea e că oamenii după multă muncă stresantă, emoții reprimate, iau repede banii câștigați și se răzbună, la propriu, pe ei, ca metodă de descărcare emoțională! Își cumpără lucruri să fie văzuți, își satisfac toate dorințele corpului - mâncăm mult, bem mult - iar la sfârșit venim obosiți și parcă deloc satisfăcuți! Iar copiii au fost dezastru în vacanță, ne-au obosit cât pentru un an! Avea mamaie dreptate, o pălmuță nu strică! E primul gând care ne vine în minte!

Nici cealaltă variantă nu este benefică. Să citim paragrafe din cărți, să extragem doar o parte din informații din conferințe și apoi să plecăm cu idei necorespunzătoare acasă. Am văzut și copii crescuți de părinții lor fără limite sau reguli. Și asta este tot o extremă.

Limitele îi fac pe copii să se simtă în siguranță. Să ne imaginăm cum ne-am simți noi într-o lume fără reguli, unde orice ni se poate întâmpla, oricine ne poate face ce are chef, după bunul plac.

Varianta cea mai aproape de un echilibru emoțional este creșterea micuților într-un mediu de siguranță, unde regulile și limitele sunt puse spre confortul și securitatea lor, cu mult calm și răbdare.

Sursa: qbebe.ro