Leonard Orban, fost negociator-șef al României cu UE: „Nimeni nu va accepta o R. Moldova în UE cu Transnistria în situația în care se află”. De ce termenul de aderare a R. Moldova până în 2030 ar fi unul „super-optimist”

Leonard Orban, fost negociator-șef al României cu Uniunea Europeană, despre beneficiile integrării europene: „În cazul României, Produsul Intern Brut (PIB) per locuitor e mai mult decât dublu, într-o perioadă de 20 de ani. Din 1 ianuarie 2007 și până în martie 2024, România absorbise 95,4 miliarde de euro, iar sumele vărsate la bugetul UE erau de circa 30,3 miliarde de euro, deci soldul pozitiv este de peste 65 de miliarde de euro”

Termenul anunțat de autoritățile de la Chișinău pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană (UE) - 2030 - este unul „super-optimist”, iar principalul pericol al suspendării negocierilor de aderare este venirea la putere a unui guvern ostil parcursului european al statului nostru, afirmă Leonard Orban, fostul negociator-șef al României cu UE.

„Dacă ar exista voință politică în cazul R. Moldova, dar la toate nivelurile, nu doar la nivelul Maiei Sandu, aderarea la UE până în 2030 ar fi un obiectiv realist la limită. Pentru că negocierile durează minimum patru-cinci ani și la asta trebuie să adăugați doi ani pentru elaborarea tratatului de aderare și ratificarea acestui tratat în parlamentele tuturor statelor membre ale UE, proces care durează încă minimum un an jumătate, dar în general e doi ani. Totodată, depindeți de situația din Ucraina, de voința marilor puteri...”, a declarat Leonard Orban, fost comisar european în perioada anilor 2007 – 2010 și fost ministru al Afacerilor Europene la București, în fața unui grup de jurnaliști și funcționari din R. Moldova, cărora le-a prezentat, săptămâna trecută, experiența României în ceea ce privește aderarea la UE.



Negocieri extrem de dificile

Potrivit lui Leonard Orban, negocierile de aderare la UE sunt „ceva complet atipic” și extrem de dificile, deoarece fiecare pas, „cel mai mic pas care se face”, trebuie coordonat cu toate statele-membre pentru a obține unanimitate.

„Pentru că nu este o negociere clasică... Această negociere este specială, pentru că substanța negocierilor care e reprezentată de legislația europeană sau acquis-ul comunitar, așa cum se numește, nu este de negociat. Acquis-ul comunitar poate fi modificat pe baza unui proces foarte complicat doar de către statele-membre. Evident, un stat-candidat precum R. Moldova sau Ucraina nu are posibilitatea să modifice legislația comunitară. Și, atunci, negocierea efectivă ține de modul în care se adoptă și, mai ales, se pune în aplicare legislația europeană. (...) De fapt, negocierea e mai puțin cu Comisia Europeană și cu statele-membre, cât e o negociere internă, pentru că cei de la Comisie îți spun ce trebuie să faci, iar negocierea trebuie s-o duci cu partenerii tăi din interiorul statului-candidat, să convingi diverse instituții că trebuie să facă aceste lucruri, că trebuie să transforme, chiar dacă, într-o primă fază, poate există costuri și dezavantaje, dar, până la urmă, pe termen lung, beneficiile sunt incontestabile”, a explicat Leonard Orban.

România a avut, potrivit sursei citate, momente în care negociatorii statului erau „subminați”, în cadrul procesului de aderare, de către instituții publice de la București, care țineau la privilegiile de care urmau să fie lipsite sau la unele „legi incorecte”.

„Ceea ce a fost remarcabil este că Guvernul României de la acel moment, mai ales prim-ministrul, a fost capabil să decidă, în special în ultima parte a negocierilor, să afecteze inclusiv interesele personale ale unor membri de Guvern, dar și ale prim-ministrului personal, astfel încât România să fie capabilă să finalizeze negocierile în decembrie 2004”, a punctat fostul negociator-șef al Bucureștiului în relația cu Bruxelles.

Fără voința politică de a face transformările necesare, „restul sunt povești”, a arătat Orban: „Principalul motiv pentru care țările din Balcanii de Vest nu avansează în procesul de aderare și sunt practic blocate, lucrurile stau rău, pentru că nu există voința politică de a face reformele necesare și a avansa în direcția atașamentului față de valorile UE”.



Aderarea R. Moldova la UE va fi „fie fără Transnistria, fie cu o R. Moldova unificată, fără trupe rusești pe teritoriul ei”

Un alt motiv care ar putea „lungi” procesul de aderare a R. Moldova la UE ar fi problema transnistreană, crede fostul consilier prezidențial de la București pe probleme de afaceri europene.

„Nimeni nu va accepta o R. Moldova în UE cu Transnistria în situația în care se află și, într-un fel sau altul, situația va trebui să fie clarificată. Fie va fi fără Transnistria, fie va fi o R. Moldova unificată, fără trupe rusești pe teritoriul ei. Nu există soluții, chiar dacă domnul Borrel (Josep Borrell, vicepreședintele Comisiei Europene – n.r.) a spus, au zis-o și alții, că s-ar putea găsi o soluție, și doamna Maia Sandu a prefigurat o soluție, nu se va întâmpla ca în această formulă R. Moldova să poată adera la UE. De ce? Pentru că a mai existat un precedent – cel cipriot. UE a acceptat Ciprul, doar partea grecească, dar cu promisiunea că va fi organizat un referendum ce va duce la reunificarea Ciprului și, ulterior, întreaga insulă va fi membră a UE. Asta a fost promisiunea, iar greșeala a fost succesiunea. Trebuia mai întâi să se aștepte referendumul, rezultatele și unificarea insulei și abia ulterior să fie primit Ciprul în UE. S-a întâmplat că au luat partea grecească, a avut loc referendumul, comunitatea turcă din Cipru a votat în favoarea unificării, comunitatea greacă din Cipru a respins reunificarea, pentru că nu erau suficiente despăgubiri pentru proprietățile pierdute de comunitatea greacă, iar rezultatul a fost că insula a rămas divizată, posibilitatea de reunificare este din ce în ce mai mică și Ciprul divizat creează o serie de probleme UE. Și atunci e clar că nu va mai exista un asemenea precedent. Dacă nu poți să te duci să evaluezi ce e în Transnistria, evident că nu pot fi negocieri. Mai adăugați și faptul că prezența trupelor ruse este inacceptabilă din toate punctele de vedere pentru UE”, a atras atenția Leonard Orban.

În opinia fostului negociator al României cu UE, rezolvarea conflictului transnistrean ține de o decizie politică fundamentală – mai menținem o structură separatistă pe teritoriul R. Moldova?

„Chestiunea va fi rezolvată când va fi o decizie politică. Restul sunt eforturi lăudabile, cele cu plăcuțele de înmatriculare neutre etc. Regimul separatist există pentru că sunt decizii politice luate în primul rând la Moscova. Atât timp cât regimul Putin nu se prăbușește, nu poate fi vorba despre asta”, a punctat fostul ministru al Afacerilor Europene.

Până atunci însă, există temerea că negocierile de aderare a R. Moldova la UE se pot transforma „într-un proces lung-lung, lălăit, în care într-un an mai deschideți trei-cinci capitole, mai închideți eventualul unu...”.

„Pentru R. Moldova este o șansă istorică și trebuie să profitați”

Cu toate acestea, R. Moldova trebuie să depună eforturi susținute pentru a ajunge în UE, fiindcă „diferența între a fi în UE și a fi înafara ei este uriașă” și beneficiezi de avantaje „absolut formidabile” pe piața europeană.

„Trebuie să ajungi la această fereastră de oportunitate, așa cum am avut noi. În istorie, profiți de oportunitățile pe care le ai, pentru că pe urmă se închide ușa. Pentru R. Moldova este o șansă istorică și trebuie să profitați. Diferența între a fi în UE și a fi înafara ei este uriașă”, a mai spus Orban.

România, care a început să fie „din ce în ce mai prezentă în acel nucleu dur care pregătește deciziile la Bruxelles și asta este foarte important”, poate ajuta R. Moldova în parcursul său european, însă „într-un mod limitat”, fiindcă mai sunt 26 de state membre ale UE.

„România nu o să poată face minuni. Sigur, putem face lobby și nu numai lobby. În primul rând, expertiză, pentru că, de bine de rău, persoanele care au negociat mai sunt în viață, mai sunt disponibile și pot să vă povestească, să explice. Voi nu mai trebuie să traduceți legislația europeană, pentru că o veți tradusă de noi. Noi am avut sute de traducători care au avut doar sarcina să se ocupe cu traducerea legislației comunitare. Vorbim despre 100 de mii de pagini, imens”, a adăugat Leonard Orban.



„În România nu există proiect major de infrastructură care să nu fie făcut pe bani europeni”

Fostul negociator-șef al României a tras linie și a arătat că România a avut numai de câștigat de la aderarea la UE.

„În cazul României, Produsul Intern Brut (PIB) per locuitor e mai mult decât dublu, într-o perioadă de 20 de ani. Aproape toate statele din Europa Centrală și de Est, care au aderat la UE în mai 2004 și ianuarie 2007, au înregistrat salturi importante în evoluția lor – Polonia și-a dublat PIB-ul, Slovacia are un PIB cu 75 la sută mai mare decât în 2004, Slovenia și Cehia au crescut cu 40%, însă punctul lor de plecare a fost mult mai ridicat, comparativ cu celelalte state. Și Ungaria a crescut cu 40%”, a comparat Orban.

Totodată, în ceea ce privește PIB-ul raportat la puterea de cumpărare, „indicatorul cel mai real privind bogăția unei țări”, România se afla în 2023 la 78 la sută din media UE.

„Știți unde eram în 2006? Eram undeva sub 44 - 45%. Astăzi suntem la 78%. Am depășit Ungaria, care este la 76% și ne apropiem de alte cinci state membre, inclusiv Polonia, care e la aproape 80%. Potrivit datelor din martie 2004, soldul pozitiv al fluxurilor financiare dintre România și UE este de peste 65 de miliarde de euro. Soldul pozitiv al fluxurilor financiare înseamnă cât a absorbit efectiv România, nu cât avea pe hârtie prevăzut să cheltuiască și minus cheltuielile la bugetul UE. Din martie, evident că sumele au mai crescut. Din 1 ianuarie 2007 și până în martie 2024, România absorbise 95,4 miliarde de euro, iar sumele vărsate la bugetul UE erau de circa 30,3 miliarde de euro, deci soldul pozitiv este de peste 65 de miliarde de euro. Voi vă puteți închipui în ce condiții un stat ar fi putut beneficia în 17 – 18 ani de 65 de miliarde de euro sau 3 – 4 miliarde în plus în fiecare ani? Dacă vă întrebați unde-s banii europeni..., nu există proiect major de infrastructură care să nu fie făcut pe bani europeni, fie că vorbim de energie, telecomunicații, protecția mediului, transporturi și așa mai departe. Rata de cofinanțare este de 15% și 85% din bani vin de la UE. Sunt proiecte de infrastructură care depășesc un miliard de euro, de exemplu în domeniul feroviar”, a relatat Leonard Orban.

Unirea R. Moldova cu România, „un exercițiu teoretic”

Întrebat de Ziarul NAȚIONAL cum ar privi Bruxelles-ul Unirea R. Moldova cu România, care ar scurta procesul de aderare a statului nostru la UE, fostul negociator-șef al României a arătat că este vorba despre „un exercițiu teoretic”.

„Teoretic, ar fi același stat, dar cu teritorii cu tratamente diferite și probabil ar fi perioade de tranziție pe amânarea aplicării legislației comunitare pentru diferite perioade de timp, în rezultatul unor negocieri intense pe care de data asta le-ar duce autoritățile române. Unele zone ar fi imediat integrate, altele treptat. Dar e doar un exercițiu teoretic, deoarece în momentul de față nu există în R. Moldova sprijin pentru așa ceva”, a punctat el.

Potrivit lui Leonard Orban, nici în România, dacă ar fi calculate și făcute publice „costurile Unirii”, care ar însemna o scădere a nivelului de trai în dreapta Prutului pentru a putea ridica R. Moldova, nu se știe că s-ar găsi sprijin pentru acest lucru. Fostul oficial român a oferit exemplul Germaniei, unde cei din Est se simt tratați, după reunificarea din 1990, ca „cetățeni de mâna a doua” și au „frustrări uriașe”, în condițiile în care fiecare german din Vest a fost obligat să plătească, până în anul trecut, o sumă de bani lunar, din salariu, pentru sprijinirea celor din Germania de Est.

Menționăm că Programul de formare profesională „Valori românești în domeniul afacerilor europene”, la care au participat 20 de jurnaliști și specialiști în comunicare din R. Moldova, s-a desfășurat În perioada 30 septembrie - 5 octombrie curent la București și a fost organizat de Institutul Diplomatic Român (IDR) în parteneriat cu Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova (DRRM) și Guvernul României. Programul a avut scopul de a consolida capacitatea Republicii Moldova de a implementa reformele necesare pentru aderarea la Uniunea Europeană.