Iubiri celebre // „Ne-ntâlnim mereu aceiaşi, mereu sub pomul interzis...”

sursa: google.ro

Clasici contemporani // „Ne-ntâlnim mereu aceiaşi, mereu sub pomul interzis...”

În cartea „Lucian Blaga – solstiţiul sânzienelor”, criticul literar Zenovie Cârlugea descoperă izvoarele afective şi spirituale ale marelui poet. Aceasta conține cinci capitole ce poartă numele „muzelor”, la finalul fiecăruia fiind reproduse poeziile dedicate femeii respective.

Şi-a găsit pentru toate vârstele biologice câte o muză care avea să-i descătuşeze forţele creatoare. S-au produs „pe rând şi niciodată concomitent”, vorba poetului, găsind de fiecare dată la soţia sa „o înţelegere înţeleaptă”.

Însoţitoarea lui prin viaţă

Cornelia Brediceanu-Blaga a avut o contribuţie decisivă în afirmarea poetului, iar mai târziu - în tot ce a creat el. „L-am înţeles perfect pe el şi arta lui. Chiar dacă uneori n-a fost uşor. Dar numai înţelegându-l, am constituit împreună o unitate adevărată”.

Este greu de explicat prin simpla morală, dacă în sprijinul ei n-ar fi venit poezia. Cu atât mai mult înțelegem ce om excepţional a fost Cornelia.

„Prietenă a poeziei”

Domniţa Gherghinescu-Vania, femeie frumoasă, cultivată şi rafinată, în preajma ei a petrecut clipe de plăcută sărbătoare intelectuală. Alertat de faptul că Domniţa, bolnavă de tuberculoză, a fost internată într-un sanatoriu, i-a făcut vizite de taină, cum reiese din scrisorile pe care și le-au adresat unul altuia. Era o fiinţă sclipitor de inteligentă şi cu o feminitate debordantă şi cuceritoare care a ştiut să şi-l facă partener de visuri pe Blaga, care i-a dedicat mai multe poezii. Apare şi în romanul autobiografic „Luntrea lui Caron”.

Simpatii de scurtă durată

O altă „muză” romantică la culme prin moartea sa timpurie este Coca Rădulescu, o frumoasă studentă bucureşteană care i-a adus la Sibiu un mesaj din partea traducătoarei sale. Blaga s-a simţit cucerit de frumuseţea tămăduitoare a Cocăi, vizitând-o la un moment dat acasă la ea, îngrijorat de starea sănătăţii ei, deoarece tânăra era atinsă de tuberculoză.

Apariţie pasageră

Un caz aparte îl constituie Eugenia Mureşanu, frumoasa şi talentata soţie a protopopului Florea Mureşanu. Scriind şi ea poezii, a reprezentat pentru el o parte din pământul ţării părăsite şi, la modul simbolic, prezenţa tulburătoare a pământului natal. Feminitatea ei aţâţătoare şi agresivă este transmisă şi paginilor de amintiri din romanul său. Şi acest episod amoros a lăsat urme în creaţia poetului.

„Geană dintr-o pleoapă a lui Dumnezeu”

Cea mai apropiată şi devotată muză, prezența feminină cea mai îndelungată în viața poetului, într-o perioadă biografică de mari încercări, este Elena Daniello. Ostracizat de regimul comunist, încercând să se adapteze muncii de „simplu bibliotecar”, fiind doar relativ consolat că „a făcut-o şi Eminescu”, Blaga regăsea în ospitaliera casă Daniello un preţios liman moral. Romanul „Luntrea lui Caron”a fost dedicat Elenei, alături de multe alte poezii.

Elena Daniello a vegheat cu dăruire ultimii ani de creaţie ai poetului, învăluindu-i într-o uşoară aură romantică, aşa cum îşi dorea poetul. Blaga a trăit măreţia zenitului simţindu-se alături de aceasta ca într-o nouă familie renăscută.

Căutarea mirajului

A fost Blaga un Don Juan?

Mărturii ale apropiaţilor poetului: „Îmi place să cred c-au fost mai mult literare aventurile, fiindcă din versurile lui se vede că gusta foarte mult metafora...”