Iubiri celebre // În căutarea propriei identități

sursa: google.ro

Intelectuali francezi // Simone de Beauvoir și Jean-Paul Sartre

Oricât de importantă ar fi fost munca de activistă feministă sau scrierile sale, a considerat că cea mai mare realizare a fost relația ei cu Sartre – filosof, dramaturg, fustangiu.

De Beauvoir își jurase că nu-și va sacrifica niciodată libertatea pentru o viață domestică și burgheză, iar Sartre recunoaștea că nu e monogam din fire. Astfel au decis să aibă o relație deschisă și să nu se mintă niciodată.

Trasee paralele

Îşi dedică viaţa acelorași preocupări: pasiunii pentru scris, plăcerii efortului şi a teoretizării.

S-au întâlnit când erau studenți. El - plin de viață și nebunie, ea - frumoasă și inteligentă. După examenul final, a curtat-o intens, ea îl găsea antipatic, aproape respingător.

„Relația necesară”

Decizia de a nu-și oficializa relația cu tânărul filosof, urât, dar carismatic a ajuns să scandalizeze societatea, încălcând și batjocorind convențiile vremii. Timp de 51 de ani, cei doi au rămas împreună, însă fiecare a avut și alte relații amoroase. Sartre spunea că îi leagă o iubire esențială, iar din conversațiile lor se nășteau idei, cărți, mișcări. Un dialog perpetuu, o legătură preponderent intelectualicească.

Au legături erotice în afara cuplului, povestindu-şi chiar experienţele şi sfătuindu-se în acest sens.

Nimic mai puţin decât iubirea

În timpul călătoriei în SUA, Sartre se îndrăgosteşte la nebunie de o tânără franţuzoaică expatriată. Simone, condamnată să fie „cea care aşteaptă”, se lansează în cercetări savante despre condiţia feminină, sperând să-şi alunge astfel neliniştea. În timp ce îşi strânge notiţele, întâlneşte iubirea „clasică” în persoana unui scriitor din Chicago. Acesta persistă îndelung şi răbdător, în rugămintea de-a se căsători cu ea. După ce-i face curte grijuliu, urmând toate regulile artei, renunţă, răspunzându-i lui Simone, care îi propune continuarea prieteniei: „Niciodată nu ţi-aş putea oferi mai puţin decât iubirea”. Beauvoir rămâne cu inima frântă.

Are 46 de ani şi chiar atunci îşi va relua viaţa sentimentală, „cu inima palpitând”, în braţele unui bărbat mai tânăr decât ea. Va fi ultima iubire.

Timpul aduce suferință

Timpul lucra în defavoarea lui Simone, care suferă din cauza nenumăratelor amante de mai târziu ale lui Sartre. În ceea ce-l priveşte, e strălucitor prin absenţă, recent îndrăgostit de Arlette El Kaim, o tânără studentă algeriană. O va adopta. Ea îi va purta numele, îi va administra opera, o imensă jignire pentru Beauvoir. Acaparat de „fiica adoptivă”, Sartre n-o mai vede deloc pe Simone.

Sămânţa nu înseamnă fericire...

Sartre şi Beauvoir îşi permit o ultimă escapadă comună la Roma, dar sentimentele nu se mai regăsesc, acolo unde nici înainte n-au prea excelat, chiar dacă Beauvoir continuă să spună că povestea lor a fost sămânţa esenţială a vieţii sale. Din păcate, sămânţa nu înseamnă şi fericire…

Finalul

Simone s-a scufundat treptat în alcoolism, pe măsură ce Sartre decădea. Ultima jignire suferită e groaznică. În timp ce filosoful e pe moarte, ea trebuie să dispară de pe coridorul spitalului, pentru că vine Arlette El-Kaim, care e lângă el atunci când îşi dă ultima suflare.

Stă în spatele dricului mortuar, alături de tânăra femeie, după ce s-a încercat îndepărtarea sa. Nu primește niciun obiect de-a lui ca amintire, nici măcar caietele din copilărie!

Simone de Beauvoir va muri peste șase ani din cauza inimii slăbite de alcool şi tutun.