Fostul președinte al României, Ion Iliescu, a MURIT la vârsta de 95 de ani

Ion Iliescu, primul președinte al României post-decembriste, a murit marți, la vârsta de 95 de ani, după aproape două luni petrecute în spital, potrivit unor surse medicale. În scurt timp, Guvernul va face anunțul oficial.

Ion Iliescu a fost internat în Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu” pe 9 iunie, cu probleme respiratorii, medicii stabilind ulterior că suferea de cancer pulmonar.

Anterior internării din 9 iunie, fostul președinte al României făcea controale periodice la Spitalul Elias.

În aprilie 2019, el a fost operat de medicii de la Institutul „C.C. Iliescu”, diagnosticul fiind pericardită lichidiană - tamponadă cardiacă.

În ultimii ani, Ion Iliescu nu a mai avut apariţii publice, el transmiţând însă mesaje pe blog. Ultimul astfel de mesaj a fost cel din 19 mai, în care l-a felicitat pe Nicuşor Dan pentru alegerea ca preşedinte.

Cine a fost Ion Iliescu

Născut la data de 3 martie 1930, în perioada Regatului României, Ion Iliescu a fost o figură centrală a scenei politice românești în perioada de tranziție de după 1989, ocupând funcția de președinte al României în trei mandate: provizoriu în 1990 ca ca președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale între 22 decembrie 1989 și 20 mai 1990, apoi ales prin vot popular în 1990–1992, 1992–1996 și 2000–2004.

Format ca inginer cu studii la Moscova în perioada comunistă și fost membru al aparatului Partidului Comunist Român, Iliescu a avut o carieră în structurile statului înainte de a fi marginalizat politic în anii ’80 de Nicolae Ceaușescu. Revenirea sa în prim-plan s-a produs în contextul Revoluției din decembrie 1989, când a preluat conducerea Consiliului Frontului Salvării Naționale, organismul care a asigurat tranziția de la regimul comunist.

Primul său mandat, început în 1990, a fost marcat de controverse majore. Printre momentele cele mai disputate se numără evenimentele violente din Piața Universității și intervențiile minerilor în București din 13-15 iunie 1990, cunoscute ca Mineriade. Aceste episoade au generat critici interne și internaționale privind respectarea drepturilor omului și gestionarea instituțională a protestelor.

În plan geopolitic, tot în această perioadă România a început formal parcursul său european. În 1995, guvernul condus de Nicolae Văcăroiu (susținut de președintele Iliescu) a depus cererea oficială de aderare la Uniunea Europeană. În același an, la 21 iunie 1995, principalele forțe politice românești, inclusiv formațiunea condusă de Iliescu, au semnat Declarația de la Snagov, un angajament național privind integrarea europeană, considerat un moment rar de consens politic într-o perioadă altfel marcată de polarizare.

După pierderea alegerilor în 1996, Iliescu a revenit la Cotroceni în urma scrutinului prezidențial din 2000, într-un context de profundă criză economică și socială, fiind ales de români turul al doilea de scrutin în detrimentul controversatului om politic extremist Corneliu Vadim Tudor. Cel de-al treilea mandat al său a fost considerat mai puțin conflictual și mai orientat spre obiective strategice majore.

Printre cele mai importante realizări din perioada 2000–2004 se numără aderarea României la NATO în martie 2004 și încheierea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană în decembrie același an, deschizând calea pentru integrarea formală din 2007. În această etapă, România a beneficiat de sprijin diplomatic consolidat din partea aliaților occidentali, într-un efort de modernizare instituțională și ancorare euro-atlantică.

De-a lungul anilor, Ion Iliescu a fost implicat în dosare penale legate de evenimentele din timpul Revoluției din decembrie 1989 și de Mineriadele din 1990. În ambele cazuri, procurorii au formulat acuzații de crime împotriva umanității, susținând că fostul președinte ar fi avut un rol decisiv în coordonarea acțiunilor represive. Iliescu a negat constant orice responsabilitate penală, afirmând că a acționat în interesul stabilității și al democratizării României. Procesele au fost îndelungate, marcate de sincope procedurale, retrimiteri în cameră preliminară și critici din partea societății civile și a liderilor diferitelor vremuri pentru lipsa de progres. Până la momentul decesului, Ion Iliescu nu a fost condamnat definitiv în niciunul dintre aceste dosare.

Figura lui Ion Iliescu rămâne complexă și disputată în spațiul public românesc. Deopotrivă creditat pentru menținerea stabilității în primii ani de tranziție și criticat pentru moștenirea represivă a începutului anilor ’90, fostul președinte este astăzi asociat atât cu originile democrației românești postcomuniste, cât și cu dificultățile și ambiguitățile care au marcat această perioadă.

• Ion Iliescu s-a născut la 3 martie 1930, în municipiul Oltenița din județul Călărași
• Și-a făcut debutul în politică în 1953 când a intrat în PCR, iar în 1965 a devenit membru al Comitetului Central al PCR
• Din decembrie 1989 Ion Iliescu a devenit liderul FSN, care a devenit ulterior PDSR, iar în prezent PSD
• Ion Iliescu a condus România de la Revoluția din 1989 până la alegerile din mai 1990, când a fost ales președinte al României
• După 33 de ani, dosarul Revoluției a fost retrimis în judecată, iar printre inculpați s-a aflat și Ion Iliescu