INTERVIU // Paul Goma, EXILAT și astăzi: „În ultimii șase ani comunicam zilnic”

Tenacitate // „Paul Goma este unul dintre scriitorii din exil care și-a scris cărțile doar în limba română”

Pe data de 2 octombrie, cunoscutul scriitor Paul Goma, născut în satul Mana, raionul Orhei, refugiat în România pe când avea doar nouă ani și stabilit actualmente la Paris, a împlinit vârsta de 80 de ani.

Deși nu a mai ajuns să locuiască în Republica Moldova, așa cum și-a dorit în ultimii ani, scriitorul comunică cu mai multe personalități de aici. Una dintre corespondentele sale este criticul literar Aliona Grati care s-a arătat deschisă să ne vorbească despre viața și activitatea celui mai cunoscut disident român, Paul Goma.

Doamnă Grati, spuneați anterior că discutați frecvent cu Paul Goma. Ce relații ați reușit să legați cu scriitorul?

Este, în primul rând, o relație amicală, de prietenie. Paul Goma poate fi un prieten excelent, în pofida etichetei de mizantrop care i-a fost aplicată pe nedrept. Uneori, atitudinea Domniei Sale este ca a unui tată față de fiica sa, pentru că, în „Jurnal”, zice despre mine și despre câteva colege de ale mele, mai concret despre Nina Corcinschi și Mariana Pasincovschi, că suntem „basarabencele lui”, „fetele lui”.

În ultimii șase ani comunicam zilnic, în special prin intermediul internetului. Să știți că Domnia Sa folosește foarte mult calculatorul și navighează cu ușurință pe internet. Astfel că este perfect informat cu ceea ce se întâmplă la noi și pretutindeni în lume. Până nu demult includea în jurnalul său reportaje cu cele mai importante știri de la noi. Și, desigur, nu pregetă niciodată să-mi exprime considerația pentru studiile mele asupra creației sale literare.

Din păcate, în ultimul timp este tot mai bolnav și comunicăm mai rar. Mesajele sunt din ce în ce mai scurte, pentru că bănuiesc îi este foarte greu să culeagă literele. Din 2014 nu mai ține jurnal.

Scriitorul a fost candidat al Premiului Național în anul trecut. De ce, în opinia dvs., nu i s-a oferit acest premiu?

Nu pot ști cu siguranță de ce nu i s-a oferit Premiul Național, pe care îl merita cu prisosință și care ne onora, pentru că nu vin din interiorul acestei comisii, nu am făcut parte din ea. Am aflat post-factum că nu i s-a oferit premiul, deși candidatura lui Paul Goma a fost înaintată de niște instituții foarte importante, precum Academia de Științe a Moldovei, Uniunea Scriitorilor din Moldova, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din Moldova.

Paul Goma a fost susținut de câțiva laureați ai Premiului Național, precum Vladimir Beșleagă, Nicolae Dabija, Eugen Doga. Habar nu am ce s-a întâmplat acolo. Sunt niște presupuneri, dar nu am dovezi. În opinia mea, s-a făcut un lucru inadmisibil, un fapt care se va înscrie în istoria Republicii Moldova nu în cel mai frumos mod.

Paul Goma are cetățenie moldovenească. S-au colectat anul trecut chiar și bani pentru o locuință. De ce, totuși, scriitorul nu a ajuns acasă?

Campania a fost una foarte puternică, fiind inițiată și coordonată de Andrei Țurcanu. Au fost realizate și câteva emisiuni cu personalități de la noi la televiziunea publică, la o oră de maximă audiență, însă banii care s-au colectat sunt foarte puțini. Din păcate, nu ajung nici pentru un apartament cu o singură cameră, nici pentru o cameră de cămin. Iar planurile erau să se fondeze un Centru de investigare a crimelor comunismului în Basarabia, cu bibliotecă, cu sală de lectură și de conferințe, care să poarte numele lui Paul Goma și în care scriitorul și familia sa ar fi putut să locuiască.

De atunci nu au mai venit bani. Am, însă, frică mare că Paul Goma nu va veni aici nici chiar dacă se vor aduna banii necesari. Sper să nu am dreptate. Primul motiv este sănătatea șubredă a Domniei Sale, dar și a soției, Ana Maria, care este, pe moment, foarte bolnavă. Bănuiesc că un alt motiv ar putea fi și această nouă deziluzie, pe care i-au provocat-o tăcerea surdă a guvernanților noștri după câteva promisiuni fulminante.

Cu toate acestea, romancierul a spus că trăiește „în limba română”…

Paul Goma este unul dintre scriitorii din exil care și-a scris cărțile doar în limba română, la care nu a renunțat niciodată. Mai mult decât atât, scriitorul nu a acceptat cetățenia franceză dintr-un sentiment patriotic de neînfrânt.

Operele sale au fost traduse în mai multe limbi, dar au fost scrise doar în limba română și scriitorul a rămas consecvent acestui principiu toată viața. „Limba română este patria mea. Eu îi rămân fidel și voi scrie întotdeauna doar în limba mea”, scria el undeva.

Deși se vorbește mult în ultima vreme despre Paul Goma, totuși credem că nu sunt atât de mulți cei care îi cunosc creația. Cum ar mai trebui promovată opera scriitorului?

Eu nu aș fi atât de sceptică. De-a lungul ultimilor zece ani, eu personal predau la universitate, la cursul de literatură contemporană, creația lui Paul Goma. Am scris și o carte pentru elevi, studenți și profesori cu prezentări și analize ale celor mai cunoscute romane ale sale. Studenții noștri citesc cu interes mărturiile scriitorului de la Mana. S-a vorbit atâta la televizor, s-a scris în presă despre scriitor în ultimul timp, mai ales când a fost înaintat la Premiul Nobel, în 2014, sau în timpul campaniei de colectare a banilor pentru centrul pomenit mai sus.

Apoi a primit Premiul pentru Diasporăal Academiei de Științe a Moldovei. Toate aceste evenimente au fost reflectate în presă și cei cărora aceste știri și evenimente le-au stârnit curiozitatea, cu siguranță au căutat să afle mai multe despre această personalitate integră și talentată.

Cu toate acestea, cred că Paul Goma trebuie introdus în programele școlare alături de scriitorii care ne reprezintă. În al doilea rând, ar fi bine ca una dintre edituri, finanțată din bani publici, să reediteze integral creația lui Paul Goma, așa cum a făcut-o, de exemplu, cu scriitorul Ion Druță, care a fost reeditat în câteva rânduri, în ediții complete. De ce nu am face asta și pentru Paul Goma? E cumva mai puțin talentat? Mai ales că el ne reprezintă în Europa. Niciun scriitor român de aici și de dincolo de Prut nu a fost tradus în atâtea limbi în câte a fost tradus Paul Goma. Niciunui scriitor nu i-a reușit să impună în plan internațional satul basarabean ca topos literar.

Care sunt cărțile de căpătâi din creația scriitorului, care ar trebui cunoscute de oricare cititor?

Cel mai cunoscut roman în Occident a fost „Ostinato”- un roman experimental despre universul carceral, despre gulagul României. Acesta a fost tradus în multe limbi și a stârnit mai multe scandaluri între România comunistă și Occident. „Ostinato” i-a adus, în fond, numele de „Soljenițîn al României”.

Criticii literari, aproape în unanimitate, consideră drept capodoperă romanul „Din calidor”. Eu cred că nu doar acestui roman trebuie să i se acorde atenție, căci și celelalte sunt relevante din punct de vedere estetic. Scrisul lui Paul Goma se desfășoară pe mai multe paliere tematice. El abordează tema copilăriei în romanele „Din calidor”,„Arta refugii”,„Astra”, „Sabina”, „Roman intim”. Tema gulagului comunist poate fi găsită în cărțile „Camera de alături”, „Soldatul câinelui”, „Ostinato”, „Ușa noastră cea de toate zilele”, „Gherla-Lătești”, „În cerc”, „Garda inversă”, „Patimile după Pitești”, „Culoarea curcubeului ’77” (Cutremurul oamenilor). Cod „Bărbosul”.

De asemenea, are cărți istorice, cu documente, mă refer aici la „Basarabia”, „Săptămâna Roșie: 28 iunie – 3 iulie sau Basarabia și Evreii”, care au stârnit controverse și i-au atras antipatii și probleme, ținându-se scai de el și astăzi. Adevărul dur nu a plăcut și nu place. De asemenea, are cărți în care se dovedește a fi un adevărat artist al femeii. Este vorba de „Roman intim”, „Bonifacia”, „Sabina” și „Astra”. A scris și un pseudodicționar de cuvinte literare inventate, pe care l-a intitulat „Alfabecedar”. Pe sute de pagini aceste cărți ne descoperă un scriitor foarte talentat, pe care trebuie să-l cunoaștem și să ne mândrim. Cred că în școală ar trebui să se introducă minimum romanele „Din calidor”, „Arta refugii” și „Ostinato”.

Considerați că evenimentele care au fost organizate în acest an pentru aniversarea scriitorului sunt suficiente pentru a-l cunoaște mai bine pe Paul Goma?

Poate pentru că am participat la toate aceste evenimente, mi s-au părut multe și frumoase și m-au bucurat. Accentuez faptul că evenimentele dedicate Domniei Sale s-au produs în instituții foarte serioase: la Academia de Științe a Moldovei, la Uniunea Scriitorilor din Moldova și la Biblioteca Națională, toate fiind reflectate în mass-media.

Despre Paul Goma se va vorbi tot mai mult.

Vă mulțumim!