INTERVIU // Jan H. Mysjkin, poet, traducător, eseist, Belgia, Franța : Antologia „Poèmes pour fêter l’indépendance” apărută la editura l’Arbre à paroles e o premieră în spațiul francofon

Jan H. Mysjkin : „Cu certitudine, Republica Moldova trebuie să-și apere independența. Noi chiar i-am cerut editorului să publice cât mai repede antologia „Poèmes pour fêter l’indépendance”, înainte ca Basarabia să fie din nou anexată. Țarul Nicolai I a anexat-o prima dată în 1812, „tatăl popoarelor” Stalin o anexase iarăși în 1940. Oare stăpânul de la Kremlin, Putin, îi va lua drept model pe cei doi predecesori ai săi, stăvilind astfel remarcabilul elan inovator al literaturii basarabene?”

Irina Nechit : Stimate Jan H. Mysjkin, la editura l’Arbre à paroles a apărut antologia „Poèmes pour fêter l’indépendance. Anthologie de poésie moldave”, cu sprijinul Institutului Cultural Român și cu susținerea Ministerului Culturii al Federației Valonia-Bruxelles. Ați realizat această antologie împreună cu poeta română Doina Ioanid. Ce știai în adolescență, în tinerețe despre teritoriul dintre Prut și Nistru?

Jan H. Mysjkin: În copilăria mea, denumiri precum Moldova sau Muntenegru, de exemplu, aparțineau unui tărâm de basm, cu țări exotice. Aceste țări îmi păreau la fel de fantastice ca Syldavie din benzile desenate despre Tintin, bunăoară, din „Sceptrul regelui Ottokar” (benzi desenate ale caricaturistului belgian Hergé – n.red.).

Îmi imaginam că Syldavie e o țară cu fete frumoase, țărani aprigi și politicieni corupți. Erau anii ‘60, ne aflam încă în epoca Războiului Rece, cortina de fier nu ne permitea să știm multe despre spațiul estic, URSS era un bloc, nu cunoșteam detalii despre republicile unionale. În Belgia, Moldova nu avea nicio realitate istorică, geografică sau culturală. Abia în 2015, Jan Willem Bos și cu mine am publicat o antologie de poezie moldovenească contemporană în neerlandeză.

Țineți-vă bine: în Flandra și în Țările de Jos era prima publicație de literatură din Republica Moldova, în formă de carte. Nu a existat nimic până atunci.

Iar în 2023 a apărut „Poèmes pour fêter l’indépendance. Anthologie de poésie moldave”, ai realizat traducerea în limba franceză împreună cu Doina Ioanid. Această antologie constituie o încununare a eforturilor tale de promovare a poeziei române din R. Moldova în spațiul francofon. Când ai descoperit poezia basarabeană?

Pe primii poeți moldoveni pe care i-am cunoscut îi întâlnisem în România, unde am locuit în primul deceniu al noului mileniu. Am descoperit poeți moldoveni la festivalul de la Neptun, precum și în cadrul lecturilor Institutului Max Blecher sau la un maraton de poezie din Brașov etc.

Am tradus în neerlandeză cinci poeți basarabeni pentru antologia realizată cu Jan Willem Bos care, de asemenea, a tradus cinci poeți din R. Moldova. Am fost invitați la Primăvara Europeană a Poeților de la Chișinău pentru a prezenta acest volum. Din fericire, și Doina Ioanid fusese atunci invitată pentru a prezenta o antologie de poezie flamandă tradusă în română pe care o făcusem împreună.

Întâlnirile din timpul festivalului Primăvara Europeană a Poeților de la Chișinău ne-au încurajat să pornim noi proiecte, în ambele sensuri. Doina și cu mine am putut face o a doua antologie de poezie flamandă, pentru editura Arc din Chișinău, urmată de o antologie de poezie neerlandeză și de încă una, cu poeme ale poeților belgieni francofoni. De asemenea, am publicat dosare de poezie moldovenească în câteva reviste francofone: „Poésie/Première” și „L’Intranquille” în Franța, „Le Journal des Poètes” în Belgia și „Les Écrits” la Québec.

Acestea sunt traduceri realizate de-a lungul mai multor ani, pe care le-am adunat și completat într-un singur volum ce conține 25 de poeți, cu poeme scrise după 1991. Din câte știu, e o premieră în spațiul francofon.

Scrii în prefața la antologie: „Poezia moldovenească îşi ia un nou avânt în încercarea de a surmonta întârzierea faţă de poezia română, respectiv europeană. Prezentul volum propune o secţiune transversală a acestei noi poetici din Republica Moldova”. Prin ce se caracterizează noua poetică?

Se caracterizează în primul rând prin diversitate. În antologia noastră nu prezentăm doar o singură generație sau o paradigmă, dimpotrivă, am vrut să arătăm evantaiul formulelor poetice existente în Republica Moldova.

Antologia pornește de la Marcela Benea, născută în 1948, iar cei mai tineri poeți incluși în volum, de exemplu, Aura Maru, sunt născuți în 1990. Sunt patru decenii de poezie, cu diverse formule.

Nu putem pune sub numitor comun poezia metafizică a lui Teo Chiriac și pe cea realistă a lui Victor Țvetov, miniaturile intimiste ale Călinei Trifan și marile construcții erudite ale lui Emilian Galaicu-Păun, poezia lui Arcadie Suceveanu care se referă la Heraclit, Beckett, Rimbaud, Kavafis și pe cea a lui Ion Buzu care pare a avea Google drept reper primar.

Este remarcabil faptul că antologia se încheie cu un eseu de Lucia Ţurcanu, care ne oferă un tablou al „poeziei din Republica Moldova de la independență și de după”. Lucia conchide că este dificil de „a tria, a cataloga și a omologa” poezia ultimelor decenii.

Citindu-i și traducându-i pe poeții din R. Moldova, ai simțit angoasa, neliniștea autorilor ce-și duc viața într-o zonă instabilă din punct de vedere geopolitic?

Viața în sine e o „zonă instabilă”; dacă vorbim de angoasă ori neliniște în poezie, este înainte de toate o angoasă existențială. Sunt sentimente prezente și în viața oamenilor din Moldova.

Poemele Dianei Iepure sau ale lui Anatol Grosu ne arată realități din sat, unde autorii și-au petrecut copilăria. Eugenia Bulat abordează politicul, fără a cădea într-o poezie militantă. Iar Maria Pilchin e preocupată de dualitatea română-rusă, punând întrebarea „câtă carne din noi e valahă/ şi câtă rusnacă”. Pentru un belgian, e ușor să găsească o tangență cu dualitatea neerlaneză-franceză.

Te-ai fi așteptat la izbucnirea unui război în Estul Europei?

De un sfert de secol, Estul e în stare de război. Un exemplu concludent e Republica Moldova, cu un conflict înghețat pe Nistru, Transnistria secesionistă afirmând că securitatea e asigurată de către trupele ruse.

După destrămarea URSS-ului, Rusia a cangrenat toate republicile devenite state independente, ocupând regiuni secesioniste: Abhazia și Osetia de Sud în Georgia, Karabahul de Munte în Azerbaidjan, Donețkul și Luganskul în Ucraina. Republica Moldova, Ucraina și Georgia își fac iluzii că se vor integra degrabă în Uniunea Europeană.

De fapt, nimeni în Occident nu vrea să aducă războiul în propria casă. Iar Putin, imediat ce se va ivi ocazia, va încerca să recucerească teritorii aflate cândva în Uniunea Sovietică.

Cu certitudine, Republica Moldova trebuie să-și apere independența. Noi chiar i-am cerut editorului să publice cât mai repede antologia „Poèmes pour fêter l’indépendance”, înainte ca Basarabia să fie din nou anexată. Țarul Nicolai I a anexat-o prima dată în 1812, „tatăl popoarelor” Stalin o anexase iarăși în 1940. Oare stăpânul de la Kremlin, Putin, îi va lua drept model pe cei doi predecesori ai săi, stăvilind astfel remarcabilul elan inovator al literaturii basarabene?

Să sperăm că Republica Moldova va rezista în aceste vremuri dificile și că în spațiul pruto-nistrean se va scrie în continuare literatură română de calitate. Dragă Jan, îți mulțumesc pentru interviu!