INTERVIU // George Simion: „Ne lipsește o clasă politică dedicată unui ideal național și o generație educată în spiritul întregirii naționale. Clasa politică din România și R. Moldova manifestă o nepăsare complice față de reunificarea neamului”

Îndură călduri insuportabile sau ploi nemiloase pentru a aduce Flacăra Unirii la Chișinău pe 1 septembrie 2018. Unioniști de pe ambele maluri ale Prutului sunt de o săptămână în drum, după ce au pornit într-un Marș Centenar de la Alba Iulia, urmând să parcurgă pe jos mai mult 1,3 mii de kilometri.

Cum sunt întâmpinați temerarii prin localitățile pe care le parcurg, ce mesaj aduc ei la Chișinău și ce lipsește astăzi pe ambele maluri ale Prutului pentru a realiza idealul dintotdeauna al românilor – UNIREA, aflați dintr-un interviu acordat Ziarului NAȚIONAL de către președintele Platformei „Acțiunea 2012”, George Simion.

Dle George Simion, sunteți de o săptămână într-un Marș Centenar, care presupune străbaterea pe jos a 1,3 mii de kilometri, de la Alba Iulia până la Chișinău. Unde ați ajuns după șapte zile de mers și care e atmosfera printre temerari?

Momentan suntem pe drumul către Reghin și trecem prin frumoasele sate de câmpie ale Transilvaniei, acolo unde dorința noastră de Unire cu Basarabia are un ecou foarte mare. Vă întrebați oare de ce rezonează ardelenii cu confrații lor basarabeni de peste munți și de peste Prut? Pentru că ardelenii au răbdat fără resemnare secole de ocupație străină pentru a lua parte la reîntregirea țării, iar unirea Ardealului cu Țara a fost cheia de boltă a Marii Uniri din 1918.

Starea de spirit este foarte bună, cu toate că, după ce am avut parte de căldură, în ultimele zile am înfruntat ploaia. Pe drum cântăm și ne sprijinim reciproc, iar de pe margine suntem încurajați de localnici sau de către șoferi. Pentru fiecare participant, satisfacția de a încheia o zi de mers pe jos reprezintă impulsul de a o lua de la capăt a doua zi.

Cum sunteți primiți în localitățile din România pe unde mărșăluiți cu drapele tricolore și Flacăra Unirii?

În toate localitățile străbătute suntem întâmpinați cu multă căldură. În municipiul Cluj-Napoca ne-a ieșit în cale o întreagă coloană unionistă care a mărșăluit alături de noi pe bulevarde, cu steaguri, bannere și în ritm de tobă.

În alte orașe și comune, oficialitățile locale ne primesc în primării sau alte clădiri oficiale și ne oferă apă și gustări pentru a face viața mai ușoară voluntarilor aflați în marș. Dar poate cel mai mult mă impresionează oamenii simpli care află că venim în localitatea lor și ne oferă cu generozitate din rodul muncii lor.

Duminică am rămas fără suficiente cuvinte de recunoștință atunci când bunica Maria din Crăiești ne-a întâmpinat cu o copaie de gogoși delicioase făcute în casă de mâinile dumneaei pricepute.

Bunătatea firească a acestor oameni față de noi mă dezarmează și, totodată, îmi întărește convingerea că țara noastră merită fiecare efort al nostru.

Ați anunțat anterior că, pe 1 septembrie, Flacăra Unirii va ajunge la Chișinău. Care e mesajul pe care vor să-l transmită unioniștii cetățenilor din R. Moldova în mod special?

Tot ce este cu adevărat prețios pe lume se obține prin sacrificii. Generația care a realizat Marea Unire din 1918 și-a sacrificat floarea tineretului într-un război care pentru români s-a terminat abia în 1919 și apoi a construit o țară care devenise perla Europei de Est. Sacrificiul nostru este unul simbolic și, în același timp, cât se poate de real.

Vom străbate cu piciorul peste 1 300 de kilometri prin locuri cu mare însemnătate în istoria noastră ca să transmitem Flacăra Unirii către Basarabia, care trebuie să ia parte la Centenarul Marii Uniri, căci a fost prima provincie care s-a unit cu țara, pe 27 martie 1918, pe vremea când încă răsunau tunurile Primului Război Mondial.

Flacăra Unirii am aprins-o pe 1 iulie în fața Catedralei Reîntregirii Neamului din Alba Iulia și o vom trece Prutul pe 26 august, o trimitem în toate localitățile Republicii Moldova și o aducem pe 1 septembrie în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău.


Foto:QMagazine

Mesajul pe care îl vom aduce la Chișinău din orașul-simbol al Unirii este că românii nu i-au uitat pe frații lor de sânge de peste Prut și că sărbătoarea Centenarului este incompletă fără conaționalii care au rămas în afara granițelor naționale prin raptul teritorial din 1940.

Ducem, totodată, un mesaj și pentru Europa și anume că este rușinos ca lumea civilizată să accepte ca națiunea română să fie în continuare divizată prin consecințele pactului Ribbentrop-Molotov. Președintele american Kennedy afirma în 1963, când a vorbit din fața Zidului Berlinului, că nicio națiune nu este liberă atâta timp cât una singură nu este liberă să-și împlinească soarta.

În paralel cu această acțiune, Alianța pentru Centenar, din care face parte și Platforma „Acțiunea 2012” pe care o conduceți, a lansat o campanie de strângere a unui milion de semnături de pe ambele maluri ale Prutului în sprijinul Unirii, inclusiv pentru completarea Constituției României care să prevadă această posibilitate. Aici pe la ce „kilometru” ați ajuns?

Suntem în preajma unui total de 100 000 de semnături valide, colectate conform cerințelor legale. Campania de strângere de semnături a demarat în urmă cu circa o lună și intră în linie dreaptă, odată ce am depășit unele dificultăți de natură logistică, inerente unei structuri bazate doar pe entuziasmul membrilor ei și pe forțele proprii.

În prezent, avem corturi de campanie permanente în București și ajungem în toate marile orașe din România și Republica Moldova, la evenimente și festivități locale. Această campanie care se derulează cu mult efort organizatoric este importantă pentru noi, pe de-o parte pentru a dovedi încă o dată susținerea populară de care se bucură Unirea, iar pe de altă parte - pentru a demara un referendum pentru modificarea Constituției României, în sensul includerii unui preambul referitor la reîntregirea națională ca obiectiv la care este dator să contribuie fiecare persoană care reprezintă oficial România în funcții publice atât în țară, cât și în străinătate.

Constituția vest-germană de dinaintea reunificării Germaniei, precum și actuala lege fundamentală a Coreei de Sud sunt cele două modele, acceptate de comunitatea internațională, după care ne-am inspirat în demersul nostru.

Dle Simion, acum 100 de ani, elitele de la Chișinău și București înfăptuiau Marea Unire. Ce lipsește astăzi, pe ambele maluri ale Prutului, pentru realizarea acestui ideal pe care îl au și astăzi românii din România și R. Moldova?

Ne lipsește în primul rând o clasă politică dedicată unui ideal național și o generație educată în spiritul întregirii naționale. Per ansamblu, clasa politică din România și Republica Moldova manifestă o nepăsare complice față de reunificarea patriei și a neamului nostru de limbă română.

Avem însă destul sprijin din partea societății civile de pe ambele maluri ale Prutului, a oamenilor neafiliați politic, iar implicarea lor a făcut ca fenomenul unionist să ia amploare în special în ultimii cinci ani.

De asemenea, o piesă importantă în toată mișcarea unionistă o au autoritățile locale, oameni care nu depind de puterea centrală pentru a judeca și singuri ce e mai bine pentru cetățenii pe care îi reprezintă.

Nu trebuie să ne gândim doar la ce ne lipsește acum față de 1918, ci și la ce avem în plus astăzi față de atunci. Acum avem pace și nimeni nu trebuie să-și mai jertfească viața pentru Unire, deoarece singura Unire care ne interesează este una pașnică și consensuală, în beneficiul tuturor.

Acum, România are garanții ferme de siguranță națională, ca membru NATO, cea mai puternică organizație de cooperare militară din lume, și premisele către prosperitate, ca membru al Uniunii Europene, cea mai mare putere economică a lumii.

Și la Chișinău, și la București vedem în momentul de față spirite încinse în stradă, contestatare ale deciziilor sau presupuselor jocuri de putere – într-o parte au fost anulate alegeri, în alta se „umblă” la justiție. În R. Moldova sunt voci nemulțumite de reacția sau, mai bine zis, lipsa de reacție a oficialilor din România vizavi de ceea ce numesc ele derapaje antidemocratice ale guvernării de la Chișinău. În opinia Dvs., cum ar trebui să reacționeze Bucureștiul la ceea ce se întâmplă în Chișinău?

Atât la Chișinău, cât și la București mărul discordiei este justiția, deoarece alegerile pentru Primăria Chișinăului au fost anulate de o justiție pe care mulți o suspectează că ar fi controlată și că ar face jocurile oligarhiei care stăpânește Republica Moldova. Este vorba de aceeași oligarhie, tipică tuturor fostelor republici sovietice, care împiedică prin toate mijloacele reunificarea națională și îi ține ostatici pe simplii cetățeni.

În România, justiția funcționează eficient de peste un deceniu și este deja palpabil modul cum a început să pună ordine în societate. Problema actuală de la București este una temporară și punctuală, cu unii politicieni care se simt amenințați de mecanismul firesc al justiției și de unele abuzuri comise în acest mecanism, încă tânăr.

În Republica Moldova nici alegerile nu sunt libere, deci mai bun argument pentru cei care erau sceptici până acum nu cred că există. Sper să înțeleagă și domnul Năstase lucrul acesta și să nu mai vorbească tâmpenii pe la posturile rusești. Nu au nevoie cetățenii Republicii Moldova să-l înlocuiască pe Voronin cu Filat, pe Filat cu Plahotniuc și pe Plahotniuc cu Năstase, căci asta înseamnă călcarea pe aceeași greblă.

Sunt ferm în a crede că Unirea este singura soluție viabilă pentru cetățenii Republicii Moldova și că Bucureștiul ar trebui să transmită acest mesaj nu doar la Chișinău, ci și în cancelariile occidentale și în toată politica externă a României.

Dle George Simion, vă mulțumim pentru interviu!