Studenţii basarabeni care învaţă peste hotare, GEST frumos pentru copiii nevoiași din R. Moldova

Inițiativă // Mai mulți copii din familii social-vulnerabile studiază gratuit informatica, în cadrul unui proiect lansat de câțiva studenți basarabeni care învață peste hotare

Proiectul TINCO (descifrare de la „Tabără de Informatică pentru Copii”) a pornit după Gala Studenților Moldoveni din Străinătate, care a avut loc iarna trecută. Câțiva laureați și-au propus să facă ceva frumos pentru R. Moldova și s-au gândit că domeniul IT este cel mai potrivit. Au decis să deschidă o tabără în care copiii din familii cu posibilități financiare limitate să poată să învețe cum se lucrează cu calculatorul și ce poți face cu ajutorul unei asemenea „mașini”. TINCO s-a lansat la începutul lunii iulie, iar de trei ori pe săptămână, copiii care se odihnesc la tăbăra „Alunelul” pot veni la lecțiile gratuite de informatică. Unii copilași stau toată vara la tabără, pentru că nu au rude care să îi ia acasă de la internate, alții însă vin aici cu foi de odihnă. Astfel, numărul celor instruiți de voluntari crește de la o săptămână la alta.

Toți copiii se vor programatori

Maria, o copilă de 10 ani, este una dintre cele mai active fetițe din grupul care studiază astăzi la TINCO. Firavă și puțin rușinoasă, Maria își pierde timiditatea atunci când ia în mâini mouse-ul de la calculator. „Azi am învățat să fac multe desene”, ne explică fetița, în timp ce încearcă să reproducă într-un program de pe calculator o zebră. „Vreau să învăț să pun documente în mape și să fac video-uri”, zice fata. Alături de ea lucrează un alt mic cercetător, Vlad, care are 14 ani. Muncește intens în același program, dar îi este și lui rușine să vorbească. Se intimidează parcă și încearcă să se ascundă cu capul în laptop. „Înainte nu știam cum să fac fișiere și documente, nu știam nimic”, se justifică parcă băiatul. „Acum am aflat ce înseamnă un browser și chiar Internetul. Pe viitor aș vrea să devin un om de afaceri, să mă ocup cu importul și exportul de calculatoare”, îndrăznește să viseze copilul.

Viruși și hackeri

Voluntarii care le predau informatica le vorbesc într-un limbaj simplu, iar fiecare copil care participă la aceste lecții poate să asimileze informațiile. În caietul lui Dan, un băiețel de 12 ani, sunt o mulțime de scheme și desene. Copilul își notează tot-tot, ca să înțeleagă mai bine care e treaba cu calculatorul. Băiatul se laudă bucuros cu ceea ce a învățat la lecții. „De exemplu, virusul. Acesta este un program care îi face rău calculatorului și el trebuie scos”, ne explică pe înțelesul lui băiatul. „Am învățat diferite programe și lucruri interesante. Mai înainte știam numai de Paint, acum pot să schimb imaginea pe ecran, să fac mape”, spune copilul. Știe chiar și de hackeri. „Sunt hackeri buni și răi. Cei răi fac lucruri rele, scot programele și le folosesc pentru dânșii, dar hackerii buni fac diferite programe ca să îi oprească pe cei răi”, ne explică Dan. Când va crește mare, băiatul se vede un inginer notoriu – îi place să construiască.

Învață informatica, dar caută dragoste

Micuții învățăcei, toți cu vârste între nouă și 14 ani, sunt flămânzi atât după cunoștințe, cât și după dragostea pe care o cerșesc de la adulți. Când a venit prima dată la tabără, Aliona Goncear, o tânără studentă de la Universitatea Tehnică care face voluntariat pentru copiii sărmani, a fost impresionată de nevoia lor de dragoste. „Când am venit pentru prima dată aici, m-am împrietenit cu o fetiță – Maria. Am comunicat mult cu ea, am învățat-o să lucreze la calculator, iar la final ea s-a apropiat de mine și m-a îmbrățișat tare-tare. M-am simțit atât de mișcată, a fost așa de emoționant… De atunci, am rămas prietene, ea simte că eu o susțin în ceea ce face și învață, iar dragostea pe care ea mi-a oferă îmi este de ajuns”, povestește cu ochii în lacrimi Aliona. „Fiecare copil trebuie să cunoască domeniul IT, pentru că, în viitor, calculatoarele vor fi foarte importante. Unii copii de aici nici nu au văzut calculatoare, iar dacă au văzut – atunci pe la alții. Îi învățăm, înainte de toate, să gândească analitic și rațional. Ceea ce mă motivează pe mine este să îi văd pe ei fericiți”, mai povestește tânăra voluntară.

Cea mai „tânără” elevă, o pensionară de 57 de ani

La cursurile de informatică am surprins-o și pe doamna Feodosia Covaș, o femeie care asculta atent ce povestește profesorul și care lucra la calculator. Nu trebuia să fie aici, printre copii din familii social-vulnerabile, dar s-a alăturat grupului, pentru că i-a plăcut ce povestește Alex, profesorul. Doamna Feodosia are ochi foarte blajini și vorbește despre informatică ca despre o lume nouă, pe care a descoperit-o recent. La tabăra „Alunelul”, femeia face curățenie pe teren, spală vesela și îndeplinește alte treburi gospodărești. „Mai știam puțin despre informatică, dar nu cunoșteam aceste tipuri de calculatoare (laptopurile - n.r.) și am hotărât să vin la lecții. E foarte interesant, înțeleg puțin, dar după lecții mă ocup adăugător și fac și lecțiile pentru acasă. Am învățat programul Scratch, unde desenăm diferite figuri geometrice. Iată așa îmi dezvolt gândirea”, spune doamna Feodosia.

„În fiecare copil, fără excepție, am văzut potențial”

Alex Răileanu, care e lector la Universitatea Tehnică și director executiv al unei companii care activează în domeniul securității informaționale, a lăsat cele două joburi pe care le are și a decis să vină la TINCO. Alex este un reputat specialist în domeniu, acesta a predat în mai multe universități din America. Nimeni nu îl plătește pentru ceea ce face, dar nu de bani are nevoie. „Am constatat că mai multe persoane nu au ce căuta pe băncile universității. M-am întrebat ce pot face eu ca să schimb această situație? Trebuie să țintesc mai jos, în etapa de gimnaziu. S-a ivit propunerea de a preda acestor copii și am înțeles că e o oportunitate extraordinară”, zice Alex. „La prima lecție am dezasamblat calculatoare, am desfăcut carcasa, am deșurubat blocul de alimentare. Cât lucram cu unii, alții au început să desfacă și mai adânc. Credeam că se vor opri singuri, dar ei au mers mai departe și au asamblat totul înapoi. Asta confirmă faptul că în fiecare copil există câte un potențial. Pe undeva, sistemul nostru academic dezbate din copil dorința de a explora”, crede Alex. „Evident că uneori mai trebuie să rupi din tine, dar după asta ai de unde culege roada. Sper ca peste vreo 10 ani acești copii să ajungă la universitate conștienți de faptul că ei pot”, a concluzionat profesorul.

Sala de calculatoare în Chișinău

Dan Perciun, unul dintre organizatorii acestei tabere și un tânăr care a făcut facultate în Marea Britanie, spune că își dorește ca proiectul să continue. „Avem doi băieți care au venit la noi după prima lecție și ne-au spus că vor să fie programatori. Ei vin și până acum cu plăcere, sunt foarte interesați, iar noi le dăm și teme pentru acasă. Avem și un număr mare de fetițe care participă la program și sunt printre cele mai active. Copiii sunt foarte rapizi, iar dacă le explici, învață repede”, laudă copiii Dan. „Mi-aș dori ca ei să prindă lucrurile pe care le-am predat și să fie pasionați de subiect, să utilizeze calculatorul într-o manieră productivă, pentru că este o mașină cu care poți învăța orice”, mai spune Dan. După ce TINCO va lua sfârșit, organizatorii se gândesc să predea niște cursuri gratuite de informatică în Chișinău. Iar calculatoarele pe care le-au adunat din donații vor să le dea copiilor care sunt cu adevărat interesați – o parte din ele, iar alta să o păstreze pentru continuitatea proiectului.