EXEMPLU // Femeile BĂRBATE din R. Moldova!

8 Martie // Sunt declarate cele mai gingașe ființe, sensibile, delicate și, totuși, cele mai puternice

Coboară în fântâni pentru a scoate cadavre, se urcă pe clădiri, însoțesc și pun cătușele pe mâinile unor criminali, zidesc case. Nu sunt munci făcute doar de către bărbaţi, dar chiar de cele mai gingașe ființe – femeile, cele care dau naștere și cresc copii. Sunt cele care ne oferă o adevărată lecție de viață când reușesc să îmbine perfect serviciul cu grijile casnice, mai ales când sunt așteptate seara de o casă plină cu copii.

Lidia Tertiuc, orășelul Nisporeni: Mama cu 17 copii

Lidia Tertiuc din orășelul Nisporeni este femeia numită pe zi MAMA de cel puțin 17 ori. 11 copii dintre aceștia sunt biologici, iar șase sunt ai surorii ei care a decedat. Pentru a nu ajunge în internate, Lidia și soțul ei, Viorel, au decis să-i ia în familia lor.

Nu poate spune că le este ușor, pentru că trebuie să înșire pe masă 17 farfurii cu mâncare, tot atâtea căni cu lapte și felii de pâine. Au grijă ca odorașele lor să nu plece la școală flămânde, să fie curat îmbrăcate, dar și să crească educate.

Problema cea mare a familiei e că ambii părinți sunt bolnavi. Capul familiei este invalid de gradul II, iar mama a fost operată de curând la coloana vertebrală şi mai are și alte probleme grave de sănătate.

„Le trecem pe toate, sănătate să avem. Fata cea mare s-a căsătorit deja. Mai avem de făcut încă 16 nunți și vrem să ajungem cu bine la toate”, ne spune optimistă mama eroină.

Elena Tanas, paramedic SMURD, SPCSE Cahul: Nu se uită niciodată la fața cadavrelor

Are în spate o experiență de peste 15 ani în cadrul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale. Este femeia care a coborât de nenumărate ori în fântâni pentru a acorda ajutor celor căzuți în ea și nu o dată a fost nevoită să scoată cadavre de acolo. Nu se uită niciodată la fața celui mort până nu îl scoate la suprafață. Aceasta este bariera psihologică peste care trece.

S-a obișnuit și spune că nu-și imaginează o altfel de muncă decât cea de a întinde o mână de ajutor celor care au nevoie de ea. „Nu sunt genul de femeie care să stea în birou. Am fost educată de mama să am un caracter puternic și să știu că nu este lucru pe care să nu-l poată face o femeie. Sigur, uneori nu putem da într-o parte un bărbat ca să facem noi acel lucru, dar ne descurcăm în orice situație”, susține Elena Tanas.

Ina Chihai, șofer de troleibuz, Parcul de troleibuze nr. 3, municipiul Chișinău: De peste 25 de ani, la volanul troleibuzelor

A trecut de la tehnologia vinului la motoare. Recunoaște că i-a fost greu de la început. Și nu atât fizic, cât să lupte cu stereotipurile celor pe care îi întâlnea și care spuneau că aici nu este locul unei femei.

Au fost situaţii când a trebuit să ia ciocanul și să urce pe troleibuz, pentru că se defectase ceva, să schimbe o anvelopă ori să repare vreo piesă de troleibuz. Nu s-a gândit niciodată că este femeie, iar ceea ce face este lucru de bărbat. I-a plăcut tot timpul această meserie și nu-și imaginează cum ar fi să nu se mai urce la volanul troleibuzului.

„Este o meserie în care sunt mereu în mișcare. Sunt în contact permanent cu oamenii. Este profesia pe care mi-am dorit-o întotdeauna. Da, nu o dată am fost jignită în trafic, dar am căpătat deja rezistență și știu cum să mă apăr”, ne spune Ana Chihai.

Liliana Golban, Direcția trupelor de pază, supraveghere și escortare: Pune cătușele pe mâinile deținuților

De mică a vrut să fie polițistă, să poarte uniformă și să prindă infractori. Visul i-a fost îndeplinit, doar că nu prinde hoți, dar îi însoțește pe aceștia pe la judecăți sau penitenciare. Este femeia care pune cătușele pe mâinile infractorilor, dar nu îi este frică de ei.

„M-am obișnuit și îmi pare că așa ar trebui să fie. Trebuie să recunosc faptul că prima dată când am pus cătușele unui deținut am avut niște emoții speciale, anume atunci când l-am atins, dar am depășit acest moment. Păstrăm distanța, nu intrăm în discuții cu deținuții, pentru că nici nu avem dreptul”, ne spune Liliana.

Își iubește nespus meseria și nu s-a gândit niciodată să renunțe la ea, mai ales că este susținută și de către familie.

Mariana Grama, șef Secţie ecologie şi protecţie a mediului: Prima femeie-colonel

A muncit mai bine de 15 ani într-o instituție unde femeile pot fi numărate pe degete. Nu a deranjat-o acest lucru. Din contra, i-a dat mai mare curaj și responsabilitate în ceea ce trebuia să facă.

Mariana Grama este prima femeie-colonel din R. Moldova. A muncit cot la cot cu ostașii, punându-și viața în pericol. „Este o mare responsabilitate să fim cot la cot cu bărbații și să fim un exemplu. Misiunea noastră este de a consolida securitatea statului și atunci nu contează că ești femeie ori bărbat. Suntem puternice, dar în același timp - gingașe. Nu pot spune că nu-mi doresc și eu să fiu alintată, protejată, ca orice femeie. Regretul cel mare este că prea puțin timp am acordat familiei, copiilor. Chiar și atunci când trebuia să-mi însoțesc picii la matinee la grădiniță, mergeau buneii, pentru că eu eram antrenată în diferite activități”, susține femeia-colonel.

Chiar și așa, Mariana Grama afirmă că aceasta este meseria pe care și-a dorit-o, îi place mult ceea ce face și se simte împlinită.