Femeia rusă, de la Nekrasov la Putin

Trustia, elegii politikoase

Ieri am discutat despre cetățeana rusă care a învins sentimentul geloziei egoiste, anacronice, îndemnându-și soțul militar, trimis în operațiune specială metafizică, pravoslavnică, pe teritoriul Ucrainei, să violeze curajos femeile ucrainene, răzbunându-se astfel pe banderiștii și naziștii locali. Ce iubire de patrie, ce putere de sacrificiu de dragul securității Rusiei! Niciun poet, nici măcar Nikolay Alekseievici Nekrasov nu a reușit să dezvăluie această trăsătură cetățenească și să mobilizeze atât de puternic femeia rusă, cum a reușit Putin.

Îndemnul patriotic al acestei femei ruse simple din Crimeea, întoarsă la sânul Rusiei, a fost auzit nu numai de soțul ei! Printre militarii ruși care și-au demonstrat masculinitatea în stepa ucraineană s-a remarcat un grup care a reușit să violeze o femeie timp de 13 (treisprezece!) ore (de ce tace Ghinesbuc?!), impresionând fundamental o educatoare mioritică de la Telenești, care nu s-a putut abține să nu-și exprime public, pe FB, admirația pentru rezistența violatorilor în acest maraton al coitului forțat, în condiții de bombardament și rafale de mitralieră. „Roosia, mî svami!” („Ruusia, noi cu tine!”) au scris, cu cretă, pe un drum care duce la Comrat, alte tainice admiratoare/ admiratori ai vigorii soldaților ruși aflați în misiune nobilă în Ucraina, mai desenând alături și semnul „Z” de pe tancurile rusești.

Acum stau și mă gândesc la anunțul lui Dodon, care ne cheamă să ieșim, pe 9 mai, în stradă, cu panglica „colorado” și semnele „Z”, „V”, interzise de lege. Ce va fi aceasta? O demonstrație de masculinitate socialistă, de solidaritate de clasă cu violatorii fetelor și femeilor ucrainene sau o formă de idolatrizare a lui Putin călare pe racheta nucleară? Sau și una, și alta?

Al vostru jujubil, Ion Buraga