Stiri

Editorial // LIMBA NOASTRĂ cea Română, Moldovenească, De stat, Alta (subliniați varianta corectă)

Editorial 30.08.2013 10:02 Vizualizări

1665

Editorial // LIMBA NOASTRĂ cea Română, Moldovenească, De stat, Alta (subliniați varianta corectă)

Punt de sprijin

Sfârșit de august. Sărbători naționale. Precedate tradițional de cele sovietice.

Ce sunt sărbătorile naționale? Sau mai exact, ce ar trebui să fie? În afară de zile de odihnă, prilej de petrecere și revenire a politicienilor pe ecranele tv. În primul rând, cred că ar trebui să fie cel puțin incontestabile pentru marea majoritate a populației.

La noi, de 22 de ani se contestă independența, ca să nu mai vorbim de echilibristica verbală a politicienilor când se ajunge la problema limbii. Unii deplâng până acuma destrămarea imperiului sovietic, deși acesta în mod evident nu poate fi restabilit. Alții declară Republica Moldova stat falit din start, care ar trebui să se reunească de urgență cu patria-mamă. Deși pentru toți este clar că nu există niciun mecanism fiabil de realizare a acestui obiectiv. Și unii, și alții sunt speculanți politici care au un singur scop – de a-și trage dividende electorale în cel mai ușor mod posibil. Mai sunt și unii care încearcă să dea răspunsuri evazive în speranța de a atrage voturi de peste tot ținând cont și de felul de a fi al moldoveanului. Totuși, odată și odată va trebui să dăm răspunsuri clare la aceste întrebări fundamentale.

Ce facem cu limba? Încercăm în continuare s-o denumim română – din punct de vedere științific, moldovenească – din punct de vedere juridic, de stat – din punct de vedere politic și tot așa? Cât poate să mai dureze această schizofrenie? Cât timp vom mai minți copiii care învață la școală româna ca mai apoi să le zicem că de fapt e moldovenească? Pentru că – așa au fost timpurile, agrarienii și nu mai știu ce. Pe atunci, președintele Lucinschi venise cu o variantă de compromis care cel puțin confirma că e aceeași limbă. Iată aflăm că nu agrarienii au fost contra acestei variante, ci intelectualii. Pe motiv că româna ar fi nimerit între paranteze. Mari intelectuali, ce să mai zic, dacă nu i-a dus capul să folosească orice alt semn egalizator. Ei, dar asta e deja istorie, iar acum suntem la o altă etapă.

Chiar suntem condamnați să plătim în continuare acest tribut electoral partidelor care se prefac că ne reprezintă? Chiar în 22 de ani nu s-a putut ajunge la o rezolvare? Nu s-a putut. Pentru că trebuia un efort. De dragul poporului, națiunii, statului și – în detrimentul partidelor. Aici îi dau dreptate dlui Ghimpu – dacă tot nu puteți rezolva problema, cel puțin scoateți art. 13 din Constituție.

Dar ziceam de un efort. De culturalizare, dacă vreți. Majoritatea rusolingvilor cu care discut nu au nicio problemă să-i zică limba română. Iar celor care cred altfel, am răbdare să le explic de ce asta-i denumirea corectă a limbii literare. Le povestesc despre spaniola literară și cea vorbită în țările Americii Latine. Despre franceza literară și cea vorbită în țările africane. Nu polemizez cu așa-zișii moldoveniști și cei care грэеск молдовенеште. Nu discut cu cei care cunosc 300 de cuvinte. Aceștia nu înțeleg că nu vor obține nici dividende electorale. Dar dacă totuși insistă, le-aș sugera să fie consecvenți. Să ia o cărțulie de-a lui Ion Canna în chirilică și s-o dea copiilor lor s-o citească. Apoi să ne spună ce au auzit.

De ce n-ar face-o și politicienii? Să nu se bâlbâie de fiecare dată la sărbătoarea națională Ziua Limbii, ci să zică lucrurilor pe nume. Fără a aștepta profituri imediate. Iată că dna deputat Guțu a sesizat Curtea Constituțională referitor la faimosul art. 13. În mod normal, CC nu poate decide asemenea lucruri și probabil va zice că e prerogativa Parlamentului. Și aici ajungem la aritmetica votului. 2 din 3 deputați trebuie să nu fie lași, șmecheri, speculanți și profitori. Măcar o zi. Mai trebuie de explicat oamenilor că limba este una, româna, iar state sunt două – Republica Moldova și România. Popoare și națiuni, respectiv tot sunt două (că doar nu vom merge pe formula lui Băsescu!). Așa cum sunt Austria (țară neutră ca și noi) și Germania, în care se vorbește aceeași limbă.

Credeți că e posibil așa ceva? Eu unul – da. A mai rămas să-i convingem pe aleșii poporului. Rezolvarea problemei denumirii limbii e cea mai simplă. Celelalte – istoria, independența ș.a.m.d. – sunt mai întortocheate. Nu și irezolvabile.

P.S. După ce materialul a fost scris, a apărut știrea: Ministerul Muncii a propus ca sărbătoarea „Limba noastră”, marcată în fiecare an pe 31 august, să fie lăsată în redacția actuală, fără sintagma „cea română”, din cauza că în Constituție este încă stipulat că limba de stat a Republicii Moldova este „limba moldovenească”. Rezolvarea se amână. Schizofrenia continuă.

Autor: Victor Ciobanu

Prietenii tăi merită să știe ASTA!