Dodonoglo

Trustia, elegii politikoase

Ieri am vorbit despre neutralitate și deportări. Și viceversa: despre deportări și neutralitate, și foametea ca genocid.

„Trebuie să ne amintim că trecutul nostru a constat în mai mult decât doar represalii și deportări, a spus candidatul comun Alexandru Dodonoglo, ca să demonstreze echidistanță și neutralitate. - Vagoanele de marfă în care au fost duși basarabenii au fost folosite de-a lungul deceniilor pentru importul de mașini, unelte, echipamente etc. Industria, universitățile, spitalele și școlile, clădirile care acum găzduiesc Parlamentul și Administrația Prezidențială fac parte și ele din moștenirea sovietică”, adăugă el candid, fără să explice cum s-ar justifica omorârea și mutilarea a sute de mii de destine, la propriu și la figurat, prin faptul construcției sediului CC al PCM.

„Sugerați că a fost vorba de un schimb echitabil, că sunt valori egale? Exportam oameni în loc de vite, iar în schimb primeam mașini, unelte și echipamente? Dar ce primeam în locul celor care erau împușcați pe loc? Sau în locul celor 200 - 300 de mii care au murit în timpul foametei?”, se interesă malițios Sobcor.

„Noi nu trebuie să mergem pe urmele ucrainenilor. Prea des și-au amintit ei de Holodomor. Și au pățit-o! Hai să nu-l zădărâm și noi pe Putin. Ca să fie pace, mai bine să tăcem, să fim neutri”, ripostă Dodonoglo.

„Ucrainenii erau neutri, dar nu le-a ajutat. Ca să fie pace, avem nevoie de umbrela NATO!”, preciză neutru Cherdivarenco.

„După părerea dumneavoastră, țări atât de neutre precum Austria, Irlanda, Cipru, Malta, Elveția sunt și ele sub hipnoza stereotipurilor sovietice?", se îndârji Dodonoglo.

„Dumneata ești sub hipnoza stereotipurilor stupide: Austria, Cipru, Malta, Elveția și mai cu seamă Irlanda se află departe de Rusia. Poate ne povestești despre neutralitatea Suediei și Finlandei, vecine cu Rusia?", se interesă Dr. P. Stuh.

Acum stau și mă gândesc la ideea ministrului Mihai Popșoi ca statul să plătească indemnizații de 500 - 700 de euro pentru copiii diplomaților. E vreun deficit de diplomați, nu se găsesc doritori să lucreze prin ambasade? Nu ar fi mai rezonabil să-i ajutăm mai întâi pe copiii rămași acasă, nu pe cei care au plecat și nu se știe dacă se vor întoarce?

Al vostru ciocălău, știulet, Ion Buraga