DOC, VIDEO // Cum au respins comuniştii DONAŢIA lui Brâncuşi, după analiza unei ţesătoare şi a unui tipograf

sursa: google.ro

Comisia care s-a ocupat de investigarea operelor a fost coordonată de o fostă ţesătoare şi un fost tipograf.

În anul 1951, Constantin Brâncuşi hotărăşte să doneze statului român lucrările aflate în atelierul său de la Paris. El spera, astfel, că va putea lăsa moştenire României tot ceea ce putea el oferi mai bun. Spre surprinderea marelui artist, la solicitarea academicienilor din acea perioadă, autorităţile comuniste îi refuză oferta.

La începutul anilor '50, printre membrii Academiei RPR se numărau personalităţi de renume precum: Mihail Sadoveanu, George Călinescu, Camil Petrescu sau Geo Bogza. Acestora li s-a adus în atenţie faptul că Brâncuşi dorea să îşi doneze sculpturile către statul român, însă au refuzat categoric această propunere, deoarece considerau că artistul nu respectă tiparele clasice ale domeniului în care activa.

Mai mult decât atât, academicienii l-au refuzat pe Brâncuşi pentru că luase contact cu lumea artistică pariziană, despre care spuneau că îl influenţase în mod negativ. Specialiştii români spuneau despre sculptor că, deşi folosea în operele sale de artă elemente ale artei populare româneşti, îşi exprimă viziunea prin mijloace tipic „burgheze”.

Pe 28 februarie, respectiv 7 martie 1951, au avut loc şedinţele Secţiunii de Ştiinţa Limbii, Literatură şi Artă, din cadrul Academiei Republicii Populare Române. Adunările au fost prezidate de poetul Alexandru Toma, iar la ele au participat, printre alţii, Iorgu Iordan, George Călinescu, Alexandru Rosetti şi Gala Galaction. Întâlnirile au fost organizate cu scopul de a dezbate solicitarea lui Constantin Brâncuşi de a dona statului român operele sale din atelierul pe care îl deţinea în Paris. În total erau 230 de sculpturi, 41 de desene, 1600 de fotografii, dar şi unelte, piese de mobilier etc.

George Călinescu: „Brâncuşi nu poate fi considerat un creator în sculptură”

În cadrul adunărilor, părerile academicienilor au fost împărţite. Pe de o parte, Alexandru Toma şi George Călinescu refuzau categoric propunerea sculptorului, acuzându-l de faptul că era „duşman al regimului” şi că „nu se exprimă cu mijloace proprii acestei arte”. De cealaltă baricadă (dacă, într-adevăr, putea exista o astfel de poziţie) se aflau, printre alţii, Camil Petrescu, Geo Bogza şi Victor Eftimiu. Aceştia erau de părere că Brâncuşi reprezintă un adevărat simbol pentru români şi ar trebui ca poporul său să îi recunoască adevărata valoare.

„Operele lui Brâncuşi sunt nişte opere pe care le-ar putea face orice ţăran neinstruit”

La şedinţă, academicienii discutaseră exclusiv pe baza unui referat conceput de o delegaţie trimisă în mod special în capitala franceză, pentru a evalua lucrările ce urmau să fie donate. Conform tipicului de la acea vreme, comisiile de „specialişti” erau formate din reprezentanţii de vază ai clasei muncitoreşti.

Acesta a fost şi cazul delegaţiei trimise la Paris. Astfel, printre membrii colectivului de investigaţie se regăseau fosta ţesătoare Constanţa Crăciun (ministrul Culturii) şi fostul tipograf cu patru clase Teohari Georgescu (ministrul de Interne).

La întoarcerea din Franţa, membrii comisiei s-au adresat lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, spunându-i că „Operele lui Brâncuşi sunt nişte opere pe care le-ar putea face orice ţăran neinstruit”. Drept urmare, liderul comunist a notat pe documentul primit din partea delegaţiei că „Operele lui Brâncuşi nu ajută cu nimic la edificarea socialismului în România. Refuzăm!”.

Aflând decizia autorităţilor române de a-i refuza donaţia, sculptorul renunţă la cetăţenia română, la 1 august 1951, şi cere cetăţenie franceză, pe care o obţine chiar în anul următor. Tot atunci, Constantin Brâncuşi decide să renunţe la oferta pe care o făcuse statului român şi donează Franţei toate operele din atelierul său de la Paris.

Greşelile autorităţilor române au continuat şi după căderea regimului comunist. În acest sens, este binecunoscut episodul în care lucrarea „Domnişoara Pogany” a fost refuzată de Ministerul Culturii, pe motiv că era „neautentică” şi „falsă”.

Mai mult decât atât, la sfârşitul anului trecut, parlamentarii au refuzat să aloce cinci milioane de lei pentru a achiziţiona opera „Cuminţenia pământului”, deşi proprietarii de drept ai sculpturii solicitau un preţ de 20 de milioane de euro.

În momentul de faţă, doar 16 dintre lucrările lui Constantin Brâncuşi sunt expuse în muzeele româneşti. 10 dintre acestea se află la Muzeul Naţional de Artă al României, iar celelalte șase pot fi vizitate în cadrul Muzeului de Artă din Craiova.

Sursa: descopera.ro