Doamnele Marii Uniri // Cine au fost cele două femei EXCEPŢIONALE care şi-au adus o contribuţie majoră la reîntregirea României

Marea Unire nu s-a făcut într-o zi. A fost un proces care a început în 1916, în momentul intrării României în Primul Război Mondial, și s-a încheiat în 1920, odată cu concluziile Conferinței de Pace de la Paris. România a obținut cel mai bun rezultat posibil, în parte și datorită acțiunilor unor femei excepționale.

Încă din 1883, Carol I al României semnase un tratat secret cu Tripla Alianță (Puterile Centrale: Imperiul Austro-Ungar, Germania și Imperiul Otoman). Condiția de activare era ca Rusia să atace una dintre părțile semnatare, ceea ce întârzia să se întâmple.

Și totuși, în august 1914, la izbucnirea Primului Război Mondial, Carol I considera că ar fi onorabil ca România să intre alături de Puterile Centrale. Consiliul de Coroană s-a opus, în acord cu cea mai mare parte a opiniei publice din țară. Întâmplarea a făcut ca, în scurt timp, Carol I să moară și să urce pe tron succesorul său, blândul Ferdinand I, căruia i s-a părut, atunci, mai chibzuită neutralitatea. Și, pe moment, toată România a răsuflat ușurată.

Cu siguranță, Armata Română nu era deloc pregătită de război. Tânărul Principe Ferdinand ajunsese succesor la coroana României în lipsa unui descendent direct al Principelui Carol I și al Principesei Elisabeta. După ce Leopold, fratele lui Carol, renunță la calitatea sa de succesor în favoarea fiului său mai mare, Wilhelm, iar acesta renunță și el, succesiunea îi revine fiului mai mic al lui Leopold, Ferdinand.

Regina Maria, mama răniţilor

Tânărul prinț este adus în țară în 1889, iar în 1892, i se aranjează căsătoria cu Principesa Maria, în vârstă de numai 17 ani, nepoată a Reginei Victoria (pe linie paternă) și a Țarului Alexandru II (pe linie maternă). Principele avea inima frântă de zădărnicirea planului său de a se căsători cu Elena Văcărescu.

Adăugând la asta nepotrivirea evidentă dintre Ferdinand și Maria, a rezultat rețeta perfectă pentru o căsnicie nereușită. În timp, cei doi soți au dezvoltat o camaraderie strânsă în interesul țării, dar fiecare și-a căutat dragostea în afara casei… sau a palatului.

Suntem, așadar, în 1914, la începutul războiului. Pe moment, neutralitatea este o poziție înțeleaptă pentru țară, dar nu poate aduce niciun folos. Dacă România se vrea un stat puternic, independent, care să reunească între granițele sale toate teritoriile locuite de români, trebuie să intre în război de partea Antantei: Franța, Imperiul Britanic și Imperiul Rus. Aici își începe Regina Maria cariera politică și diplomatică.

Datorită influenței sale asupra principalelor case regale ale statelor Antantei, România poate să-și stabilească pretențiile teritoriale maxime pentru eventualitatea intrării în război. Ea este cea care, în cele din urmă, îl convinge pe rege să intre în război alături de Tripla Înțelegere. Semnarea tratatului cu Antanta l-a costat pe Ferdinand excluderea din Casa Regală de Hohenzolern de către Wilhelm II, ultimul împărat al Germaniei – de altfel, văr bun al Reginei Maria.

La sfârșitul anului 1916, când trupele inamice se apropie de București, guvernul și familia regală se retrag la Iași, unde Regina Maria își începe munca de încurajare a soldaților, de vizitare a trupelor în tranșee și de îngrijire a răniților din spitale. În aceste împrejurări primește numele de „mamă a răniților”.

Literatură, grație și diplomație: Martha Bibescu

Martha Bibescu, născută Lahovary, a devenit prințesă prin căsătoria timpurie cu prințul George Valentin Bibescu. O logodnă oficiată la vârsta de doar 14 ani a fost urmată de căsătoria la 16 ani. „A da o virgină pe mâna unui bărbat este ca şi când ai da un Stradivarius pe mâna unei maimuţe”, mărturisea rănită și dezgustată câțiva ani mai târziu.

Avangardist în tehnică și civilizație, Bibescu a înființat Clubul Aviatic Român în 1909 și Liga Națională Aeriană în 1912, iar în 1930 devine președinte al Federației Internaționale Aeronautice. A fost președinte al Comitetului Olimpic Român. Este fondatorul aeroportului Băneasa din București, pe un teren care aparținea familiei.

În Primul Război Mondial, s-a înrolat voluntar în Armata Română şi, sub comanda lui, cele două escadrile de recunoaştere ale forţelor aeriene române au efectuat numeroase raiduri deasupra liniilor germane. Ca mason, a fost Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România.

Dar Marta nu era mai prejos. Era prima femeie din țară care deținea un brevet de conducere a automobilului și una dintre primele femei mason din România. După călătorii prin mai multe ţări ale lumii, printre care şi Persia, Martha Bibescu publică în Franţa „Les Huit Paradis”, volum pentru care este premiată de Academia Franceză.

Această carte a deschis seria unei opere impresionante. Apollinaire, Anatole France și Marcel Proust sunt printre cei care elogiază calitățile sale scriitoricești. „Soţul meu suferă din cauza superiorităţii mele intelectuale, furios că nu este el pe primul plan”, spune, realistă și malițioasă, prințesa.

Calitățile intelectuale și farmecul deosebit au făcut din ea un diplomat prețios. În saloanele literare și mondene pe care le ținea în locuința de la Posada și, din 1912, la palatul de la Mogoșoaia, primea personalitățile cele mai importante ale vremii, atât din înalta societate românească, cât și dintre diplomații străini.

Ei i se atribuie meritul de a-l fi convins pe ambasadorul Franței, Auguste de Saint-Aulaire, să aducă în România Misiunea Militară Franceză condusă de generalul Henri Mathias Berthelot. „Gheneralul Burtălau”, cum îi spuneau cu drag soldații neștiutori de carte, sau „Taica Burtălău”, după porecla dată de civilii ieșeni, este cel care a reorganizat Armata Română, pregătind-o timp de jumătate de an pentru ceea ce avea să devină, la sfârșitul verii 1917.

Alături de generalii Alexandru Averescu, Constantin Cristescu și Eremia Grigorescu, dar și de cei 400.000 de soldați și ofițeri români, este un ctitor al victoriilor de la Mărăști, Mărășești și Oituz, care opresc trupele germane din drumul către portul Odessa.

Din octombrie 1916 a condus Spitalul nr. 118, amenajat pe proprie cheltuială în grajdurile de pe Strada dr. Grozovici.

Prin 1909, stârnise o mare pasiune în Prințul Wilhelm, moștenitorul tronului Germaniei, cu care a corespondat multă vreme. Mai târziu, l-a fermecat și pe maiorul britanic Christopher Thomson. În saloanele ei primea germani de la care obținea informații importante, dar și reprezentanți ai Antantei prin mijlocirea cărora făcea lobby României, pentru a obține cele mai bune condiții de alianță.

De la relaţia cu maiorul britanic, i s-au tras prinţesei acuzaţiile de spionaj. I s-a spus că ar fi făcut în vremea războiului un joc dublu, pentru nemţi şi pentru englezi. Cert este că, grație relaţiilor Marthei, la curtea regală a României au ajuns multe informaţii utile în vreme de război.

Jocul grației și al diplomației a continuat până în 1945, când, în fața transformărilor fatale prin care avea să treacă țara, Martha Bibescu pleacă în Anglia, apoi la Paris, unde moare în 1973.

Sursa: avantaje.ro