Deținuții străini din închisorile Moldovei

„Noroc” // Au venit cu afaceri sau la muncă în R. Moldova, dar din anumite motive s-au trezit după gratiile pușcăriilor din republică

Numai nu la pușcărie. E ultimul gând care ar putea să-ți treacă prin minte atunci când îți faci valiza și pornești în călătorie: fie pentru afaceri, fie la învățat, fie în vizită. Așa și-au zis și câțiva străini care și-au încercat norocul în R. Moldova, însă... au nimerit după gratii. Fără să cunoască limba, tradițiile sau obiceiurile țării, deținuții străini încearcă să se familiarizeze cu regulile celor „blatnîie” și să aștepte ziua când își vor revedea familiile.

Sirian, italian, bulgar, african, englez – mai toate naționalitățile se găsesc prin pușcăriile R. Moldova. Indiferent de rasă sau religie, regulile sunt aceleași pentru toți. Fără translator, mâncăruri speciale sau un ceas de întrevederi în plus. De aceste condiții beneficiază și Pasquale, care de opt luni visează la libertate.

„Nicăieri în lume nu-i ca la mine acasă”

„Eu nu înțeleg nimica. Eu conosco doar limba italiano, dar învațat ceva româna cât statu aici”, încearcă să lege câteva cuvinte deținutul de origine italiană. Nici el nu înțelege pentru ce stă sau mai bine zis nu recunoaște că este vinovat. O ține morțiș că este o greșeală și că demult trebuia să fie eliberat. Avea treburi prin orașul Tiraspol. După o vreme, cineva l-a denunțat că ar fi luat o sumă bunicică de la niște femei și, când a dat să treacă vama spre Chișinău, a fost reținut pentru escrocherie. De-atunci visează ca autoritățile din R. Moldova să-i expedieze dosarul în Italia.

„Aici e tare bine, dar nicăieri în lume nu-i ca la mine acasă. Acolo și pereții m-ar ajuta să trec mai repede peste acest coșmar. Aici nu știu nimic, nici limbă, nici tradiții, nu cunosc pe nimeni și e tare greu. E drept că limba română se aseamănă cu italiana, dar nu e totuna”, spune deținutul. Cu colegii de cameră se înțelege bine - prin semne, însă după ce a frecventat cursurile de română, desfășurate în penitenciar, a început să vorbească și româna, doar că un cuvânt pe oră. Dacă înțelege - răspunde, dacă nu - tace.

„La început am stat în penitenciarul de la Bender, dar acolo nu e bine. Soldați nebuni. Acolo e regim sovietic. Aici sunt alte condiții. Cu toate acestea, și în pușcăria din R. Moldova mi-a fost foarte dificil la început. Nu mă pot înțelege cu cei care nu vorbesc italiana și tare mulți vorbesc rusa. E unica problemă. De aceea vreau acasă. Am impresia că din cauza necunoașterii limbii nici avocatul meu nu mă apară așa cum ar trebui să o facă”, spune italianul, care nici pentru un milion de dolari nu s-ar mai întoarce pe plaiurile mioritice, dacă scapă basma curată sau îl extrădează în Italia.

Musulman printre legi creștinești

În aceeași situație se află și Islam. Bărbatul de origine turcă se confruntă cu alte probleme. E de religie musulmană, iar legile islamice sunt diferite de cele creștinești. Unicul „noroc” al deținutului e că împarte celula tot cu un musulman, iar ceilalți colegi vorbesc rusa, limbă pe care o cunoaște binișor. Islam se află de patru luni în R. Moldova dintre care trei le-a petrecut la Penitenciarul nr. 13 din capitală unde își așteaptă sentința. Bărbatul spune că a terminat Medicina și că se angajase la o companie din R. Moldova, când dintr-o prostie s-a trezit în sala de judecată.

„Din cauza unei probleme cu colegul de la serviciu, acum stau în pușcărie. Nici prin gând să-mi treacă să mă plimb vreodată pe-aici. Sper ca sentința să se pronunțe în favoarea mea și să ies cât mai repede de aici”, spune deținutul, care nu a dezvăluit cauza aflării sale în pușcărie.

Musulmanii se roagă de cinci ori pe zi: în zori, la prânz, după-amiază, înainte de apusul soarelui și după lăsarea serii. Apoi, mai au Postul, care se numește Ramadan, și constă în abținerea de la mâncare, băutură pe timpul zilei, începând cu puțin înainte de răsăritul soarelui până după asfințitul acestuia. „Reușesc să-mi fac rugăciunile. Nimeni nu mă împiedică sau să mă intimideze, doar că e o problemă cu mâncarea. De două ori pe săptămână se dă carne de porc, iar noi nu mâncăm așa ceva. În acea zi stăm flămânzi și vrem să cerem administrației penitenciarului să ne înlocuiască bucatele”, explică bărbatul, care se afla în primele zile de Ramadan.

Cum se înțelege surdul cu mutul

Până acum, Islam nu s-a confruntat cu probleme. Deși a stat în vreo trei celule diferite, deținutul a avut parte doar de colegi respectuoși. „Mie mi-a mers. Nu am colegi tatuați sau rași pe cap. Ei cunosc că eu carne de porc nu mănânc, de aceea când pregătesc ceva de mâncare, fac o porție aparte pentru mine, apoi adaugă slănina. Am avut un caz recent când sora unui coleg de cameră, moldovean, a aflat că fratele ei stă cu un musulmani în celulă și i-a adus pârjoale din carne de găină. Special pentru noi”, povestește mulțumit bărbatul.

Colegul de cameră al lui Islam, care e de aceeași religie, Iachim, împărtășește istorii similare ce țin de mâncare și ritualuri, doar că a mai avut parte de câteva pățanii. „La început, am stat într-o celulă cu un italian. El știa trei limbi: engleza, franceza, italiana, iar eu știam tot atâtea: rusa, bulgara, turca. Cum să te înțelegi? Ridicam un deget și-i spuneam „iată cerul”, iar el se uita și dădea din umeri. Mai pe scurt, ne înțelegeam ca surdul cu mutul”, spune Iachim, care, în ciuda diferențelor de limbă, regulile pușcăriei le cunoaște și s-a conformat acestora.

Iachim circulă de 10 ani prin R. Moldova cu diferite afaceri. Din cauza unei neînțelegeri cu colegul de cameră, acum stă la răcoare. „Vai, la voi în țară din țânțar fac armăsar. Pentru o astfel de încăierare trebuie să stau la pușcărie? Sper să ies mai repede de aici”, oftează Iachim, care mai puțin respectă tradițiile musulmane.

Legile, aceleași pentru toți

„Gruzinul Mikal” e porecla georgianului care de patru ani se află într-o pușcărie din R. Moldova. Din cauza unor probleme economice, bărbatul își va ispăși pedeapsa încă patru ani. Însă, acest termen nu pare să-l sperie. „Mie îmi place în R. Moldova. E o țară foarte frumoasă. Administrația penitenciarului se comportă bine cu mine. Cât despre reguli, ce pot să spun? Majoritatea legilor din pușcăriile R. Moldova sunt transmise de la regimul sovietic, că „blatnîii” sunt „crema” deținuților, doar că aceste reguli au fost preluate de la georgieni. Așa că mie nu mi-a fost greu să mă adaptez la ele”, explică pușcăriașul care cunoaște vreo șase limbi străine: engleză, coreeană, rusă, georgiană, franceză, germană.

„Am terminat Limbile Străine. Am venit aici cu afaceri, dar s-a terminat prost. Adică stau la închisoare. Mă împac bine cu toți deținuții poate că și din motivul că le predau engleza și sunt bibliotecarul pușcăriei”, râde Mikal, care s-ar întoarce aici, dacă iese la libertate, dar nu înainte să facă o vizită familiei sale din Georgia.

Legile din pușcăriile R. Moldova sunt aceleași pentru toți. „Atunci când parvine un deținut în penitenciar ne străduim să avem un translator pentru engleză, ca să asigure cumva conversația. Cu unii mai prin semne, dar încercăm să-i explicăm drepturile și obligațiile lui. Apoi, îi repartizăm în celulă tot cu străini, ca să se poată înțelege cumva, dar nu cu complicii lor. Nu avem reguli separate pentru dânșii. Special pentru ei se predau cursuri de română și engleză”, explică Olesea Stoianov, locotenent de justiție al Penitenciarului nr. 13 din Chișinău.