Detalii CUTREMURĂTOARE despre avionul dispărut. „Este o misiune imposibilă”

Omenirea a ajuns la performanţa de a vedea la o depărtare de milioane de kilometri în spaţiu, însă o adâncime de 5 kilometri în ocean este de nedepăşit, pentru că cea mai mare parte a tehnologiei umane pur şi simplu nu funcţionează sub apă, scrie revista „Time”, citat de gandul.info.

Căutarea rămăşiţelor zborului MH 370 a liniilor aeriene din Malaysia demonstrează că sub apă, la o adâncime de 5 kilometri, totul este practic o necunoscută. Un submarin robotizat de ultimă generaţie, Bluefin-21, a fost trimis de patru ori să caute resturile epavei avionului, însă presiunea zdrobitoare a apei l-a împiedicat să îşi ducă misiunea la capăt.

În jur de 95% din fundul mărilor şi oceanelor nu este cartografiat, iar cu siguranţă acolo se află cea mai căutată epavă aviatică din lume. ”Cunoştinţele noastre despre detaliile fundului oceanului sunt foarte, foarte reduse”, spune Erik van Sebille, oceanograf la Universitatea New South Wales din Sydney.

Motivul este simplu. Aproape toată tehnologia modernă de comunicaţii – lumină, radio, raze X, wi-fi – este o formă de radiaţie electromagnetică, pe care apa pur şi simplu o absoarbe. ”Singurul lucru care poate să fie emis sub apă este sunetul şi de aceea trebuie să folosim un sonar”, explică cercetătorul.

La o adâncime de 5 kilometri însă, şi sonarul are probleme în a stabili parametrii de bază. Se credea iniţial că apele în care este căutat avionul MH 370 au o adâncime de 4,2-4,4 kilometri, pentru că asta scria pe hărţile desenate de-a lungul timpului din datele adunate de vasele dotate cu sonar. S-a dovedit că adâncimea este de cel puţin 4,5 kilometri, iar asta s-a aflat doar după ce submarinul robot a ieşit la suprafaţă automat, pentru că aceasta este adâncimea maximă până la care poate coborî.

Cealaltă mare problemă care afectează vizibilitatea sub apă este volumul imens de gunoi din ocean. În ape se găsesc 5,25 trilioane de particule de plastic, adică aproape jumătate de milion de tone, conform experţilor. În prezent, în oceane s-au creat 5 mari zone unde se adună gunoiul, acolo unde curenţii fac ca toate resturile să se adune. Cea mai mare este în Pacific şi măsoară între 700.000 şi 15 milioane de kilometri pătraţi. Acest gunoi este înghiţit de plancton, de peşti, păsări şi mamiferele marine, punând în pericol astfel întreg ecosistemul.

Gunoaiele plutitoare au împiedicat de asemenea căutările. Sute de obiecte suspecte au fost detectate de sateliţii care căutau resturile aeronavei, provocând ocoluri costisitoare pentru a investiga ceea ce până la urmă s-a dovedit a fi bucăţi de gunoi.

Submarinul poate fi de asemenea afectat de gunoiul de sub apă. Conform unui studiu bazat pe 8.000 de ore filmate sub apă. Pe fundul mărilor se află o cantitate imensă de gunoi, din care o treime este plastic – pungi, sticle, paleţi, lăzi. Acolo se află de asemenea şi metal – anual se pierd în apă cam 10.000 de containere.

Este tentant să spui că zborul MH 370 a dispărut pur şi simplu în spaţiu, însă dacă s-ar fi întâmplat aşa, resturile ar fi fost găsite până acum.