DECLARAȚIE: România este în cea mai bună situaţie istorică din ultimii 500 de ani!

La 25 de ani de la căderea comunismului, Horia Roman Patapievici crede că România se află într-un context favorabil.

„Ruşii nu sunt la noi în ţară, sunt la ei în ţară. E adevărat că Putin face tot felul de mişcări, dar suntem în NATO, suntem în UE şi de aici decurg avantaje enorme. În plus, suntem pentru prima oară în libertate. Ne facem legile, dacă le facem proaste, noi le face proaste”, a spus filosoful în cadrul unui interviu pentru Gândul, în care a vorbit despre comunism şi despre efectele lui, sunt resimţite şi astăzi în societatea românească. Unul dintre ele este chiar dublul limbaj, rezumat de vechiul principiu: „Zic ca ei şi fac ca mine”. „Subzistă această scindare în personalitate, în personalitatea socială - unul e limbajul legii, altul e limbajul a ceea ce fac eu cu legea. Şi lucrul ăsta nu se va stinge decât în momentul în care autoeducaţia de supravieţuire a majorităţii societăţii româneşti se va fi făcut în condiţii de libertate, în condiţii de legalitate, când cele două niveluri până la urmă se vor unifica. Când oamenii vor respecta indicaţia de 30 la oră pe străzile înguste şi pe străzile care au denivelări, atunci vom putea şti, înainte de a-i vedea pe politicieni cum se comportă, înainte de a vedea Guvernul cum se comportă, vom şti că ceva s-a schimbat fundamental. Şi că am lăsat în spate această tristă moştenire a comunismului care este dublul limbaj şi negocierea continuă cu legea”, spune Patapievici.

În cea mai recentă carte a sa, „O idee care ne suceşte minţile”, apărută la editura Humanitas, Patapievici vorbeşte despre „o memorie divizată”, care face ca regimul comunist să fie privit astăzi, dacă nu cu simpatie, măcar cu nostalgie.

„Când primarul Mazăre se îmbracă într-o uniformă nazistă şi mimează, în stilul lui excentric, reacţia este imediată: aşa ceva nu ai dreptul să faci, pentru că de nazism este legată crima. Asta se numeşte claritate morală. În momentul în care premierul Ponta îşi pune o şepcuţă maoistă şi e simpatic cu acest simbol al crimei împotriva poporului chinez, care este regimul lui Mao, sau în momentul în care el revendică un simbol care este foarte cool în Occident, care este Che Guevara, care este un criminal pur şi simplu, şi societatea nu are claritatea morală de a spune nu ai dreptul să faci asta, deoarece calci în picioare victimele asociate cu Mao sau cu Che Guevara, atunci avem această asimetrie la vedere”, este de părere filosoful. Cu toate neajunsurile sale, România are, în acest moment, un mare atu, crede el.

„Saltul este enorm acum faţă de trecut. Oamenii trăiesc într-o societate în care nu este fericirea pe stradă. Dar măcar e o societate în care poţi trăi fără să fii urmărit zilnic”, spune Patapievici pentru Gândul.

Aţi lansat la Humanitas un volum, scris împreună cu Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu, „O idee care ne suceşte minţile”. Care este această idee?

Ideea care suceşte minţile este comunismul şi problema ideii care suceşte minţile nu este că, între multe idei care au sucit prost minţile oamenilor, există şi comunismul. Ci tenacitatea cu care, deşi comunismul a probat că este o idee nu numai greşită, logic greşită, social greşită, economic falsă, politic monstruoasă, dar este o idee criminală, este o idee care a produs peste 100 de milioane de morţi, în două generaţii... În ciuda acestui lucru, ea continuă să fie o idee prizată, o idee la modă, o idee care fascinează şi care dezbină adânc, în fond, memoria comună europeană. Una din ideile cărţii care figurează şi în prefaţa ei este cea a memoriei divizate, a celei de-a doua Cortine de Fier.

Churchill a spus că de la Marea Baltică la Marea Adriatică s-a lăsat o Cortină de Fier în Europa, care separă cum, au spus comuniştii, Lagărul Estic de Lagărul Vestic şi în care România a căzut, din păcate, de partea proastă, adică de partea nelibertăţii şi de partea opresiunii. În `89 au căzut regimurile comuniste, în `89 s-a prăbuşit Zidul Berlinului, dar de abia în `91 s-a prăbuşit URSS, în decembrie, prin decretul lui Elţîn, care a consfinţit prăbuşirea Uniunii Sovietice. 1991. Pentru noi, românii, este o dată foarte importantă, pentru că ministrul de Externe de atunci, Adrian Năstase, şi preşedintele ales Ion Iliescu, plus Parlamentul de atunci, lucraseră la un tratat cu Uniunea Sovietică, care avea o clauză că noi, românii, ca stat independent, ne angajam să consultăm partnerul politic în cazul unor alianţe politice şi militare externe. Ceea ce suprima pe veci pentru noi, dacă URSS nu se prăbuşea, posibilitatea de a adera la NATO. Autorităţile române voiau să ne vândă Uniunii Sovietice, dar noroc că Uniunea Sovietică s-a prăbuşit. În felul ăsta România a intrat în zona în care ne aflăm astăzi, în zona euro atlantică. Dar această idee, vă spuneam, care a căzut instituţional între `89 şi `91, în Europa şi în Eurasia, deşi s-a prăbuşit, este o idee care continuă să fascineze.

În partea dvs. de carte, „O memorie divizată”, puneţi unul în faţa celuilalt două regimuri criminale, nazismul şi comunismul. Şi spuneţi acolo că, deşi nazismul este perceput astăzi drept un regim criminal şi condamnat ca atare, comunismul este o idee acceptată cu mare uşurinţă, o idee cool. Cum se explică această diferenţă?

Explicaţia nu e simplă pentru că rezultatul e monstruos. Am încercat, adresându-mă unui public occidental, la o conferinţă care a avut loc la Boston, organizată de Vlad Perju, un eminent specialist în drept, care predă la Boston College…Ca un estic, le-am vorbit vesticilor, spunând prin ce suntem noi diferiţi, prin ce anume drama noastră este neînţeleasă de către ei şi care sunt argumentele care ne separă profund în ceea ce priveşte moştenirea morală a Europei. Pentru că, schiţam în această conferinţă, că există două traume majore ale secolului XX, care ambele îşi au rădăcina în ideea revoluţionară a secolului al XIX-lea, o idee generoasă, ideea că oamenii, respectiv societăţile trebuie să-şi ia soarta în mâini şi cu un gest prometeic să schimbe din temelii sursele răului, ale inegalităţii şi ale nedreptăţii. E o idee admirabilă, dar ce e greşit în ea, şi de lucrul ăsta îşi dăduse seama deja Edmund Burke e că nu poţi şi nici nu ai dreptul să revoluţionezi din temelii cu ajutorul violenţei, a forţei politice societăţile, n-ai dreptul să faci asta nici măcar cu un om, să-l schimbi cu violenţă, dar să faci asta cu societăţile.

Această idee care a părut generoasă iniţial şi-a arătat potenţialul de sânge în secolul XX, cu cei doi fraţi gemeni, cele două totalitarisme - fascismul şi comunismul. Ei sunt fraţi gemeni pentru că se trag din aceeaşi idee, a socialismului revoluţionar radical de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Nu e deloc întâmplător că Mussolini, autorul ideii fasciste, este un socialist. În testamentul pe care l-a lăsat prin Constituţia Republicii de la Salo, el lăsa această constituţie socialiştilor, nu liberalilor, pe care i-a detestat până la sfârşit. Iar Bombacci, care a murit alături de el şi care este autorul acestei constituţii, a murit strigând două lucruri: „Trăiască Mussolini! Trăiască Socialismul!”

(...)
Ce progrese majore vi se pare că a făcut societatea românească în ultima vreme?

Mi se pare că societatea românească a progresat în ultimii 25 de ani incredibil de mult. Şi am să vă citez o vorbă a unui mare specialist în Uniunea Sovietică şi în societăţile comuniste din Europa Centrală şi de Est, un american pe nume Ken Jowitt. Care ştia toate limbile acestei zone, nu le vorbea pe toate, dar le înţelegea pe toate. Un mare specialist. La una dintre conferinţele pe care le-am organizat la Woodrow Wilson Center, cu ICR-ul, ne asculta pe noi esticii vorbind, polonezi, unguri, români. Românii se plângeau cel mai mult. Şi Ken Jowitt a spus: Încetaţi să vă mai plângeţi de ţara voastră. Pentru că, vă spune un om care v-a privit cu atenţie şi cu simpatie, sunteţi în cea mai bună situaţie istorică de 500 de ani încoace.

Bucuraţi-vă de acest lucru! Profitaţi de acest lucru! Înţelegeţi că sunteţi în cea mai bună situaţie istorică de 500 de ani încoace. Aşa este, România este în cea mai bună situaţie istorică de 500 de ani încoace. Şi suntem foarte nemulţumiţi de societatea noastră şi de statul nostru şi cumva pe bună dreptate. Dar această nemulţumire trebuie proiectată pe un ecran corect. Şi ecranul corect este suntem într-o situaţie istorică bună. Ruşii nu sunt la noi în ţară, sunt la ei în ţară. E adevărat că Putin face tot felul de mişcări, dar suntem în NATO, suntem în UE şi de aici decurg avantaje enorme. În plus, suntem pentru prima oară în libertate. Ne facem legile, dacă le facem proaste, noi le face proaste.

Citiți întregul interviu cu Horia Roman Patapievici AICI.