De la Soroca a ajuns jurist la Comisia Europeană

ASIDUITATE: După ce a făcut zece ani de studii universitare și a participat la concursuri alături de mii de candidați, Alexandru Călăraș a ajuns să lucreze în calitate de jurist la Comisia Europeană

Alexandru a absolvit Facultatea de Studii Europene și Relații Internaționale din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, România. După care, a studiat la Facultatea de Drept a celebrei Universități Sorbona din Paris. Alexandru mai are la activ și două masterate, unul obținut la Universitatea din București și celălalt la Colegiul Europei din Bruges, Belgia. Deși a absorbit nectarul cunoștințelor cu nesaț în multe țări europene, Franța a fost cea care l-a atras într-un mod aparte.

Țara lui Molière, cea mai ademenitoare

„Mereu mi-am dorit să studiez în Franța și deși în țara lui Molière sunt multe universități prestigioase, Sorbona era de departe idealul la care tindeam. Probabil renumele pe care-l are, dar și vâltoarea vieții pariziene, m-au atras necondiționat să aleg Facultatea de Drept din cadrul Universității Paris 1 Panthéon-Sorbonne. Apropo de amplasarea facultății lângă celebrul Panthéon, o glumă un pic morbidă circula printre studenții de la Sorbona: „Învață mult și vei ajunge la Panthéon!”, ca aluzie că în incinta monumentului își găsesc astăzi odihna veșnică personalități precum Pierre și Marie Curie, Jean Monnet, Alexandre Dumas, Victor Hugo, Voltaire și mulți alții”, spune tânărul.

Drumul spre cariera de jurist pe care l-a parcurs cu multă migală și răbdare a pornit încă din copilărie. Deși nu știa cu exactitudine ce meserie va îmbrățișa odată devenit adult, spiritul său justițiar și pasiunea pentru oratorie pe care le dezvolta de mic, într-un fel l-au predestinat pentru meseria de jurist. „Eram un copil obișnuit, tentat de jocurile copilăriei, dar în aceeași măsură captivat de artă și lectură. Îmi plăcea dansul, muzica, teatrul, retorica, toate acestea nu puteau conviețui decât într-o meserie nobilă, cea de jurist, căci un jurist este până la urmă ca un artist ce-și reprezintă personajul pe care-l încarnează prin cele mai originale mijloace. Îmi aduc și acum aminte cum pledam pentru cauza copiilor mai puțin avuți și luptam pentru dreptatea celor nedreptățiți”, mărturisește Alexandru.

De pe băncile facultății, direct într-o instituție europeană

Angajarea în sine nu a fost dificilă, zice Alexandru. În urma unui interviu cu un juriu compus din cinci persoane care-i puneau întrebări pe teme cât mai variate, a reușit totuși să-i convingă că este candidatul cel mai potrivit pentru postul pe care-l aveau. „Peste mai puțin de o lună după ce am terminat masteratul în drept european la Bruges, am obținut și postul mult visat de jurist la Comisia Europeană. Totuși, ceea ce a fost mai dificil este perioada premergătoare angajării. Încă din timpul facultății participam la concursurile organizate de către instituțiile europene și am intrat în competiție cu mii de candidați din celelalte state membre ale UE. Ca și idee, la aceste concursuri se înscriu aproximativ 50 de mii de candidați anual, iar listele de rezervă nu includ de obicei mai mult de 50-100 de locuri în funcție de profil”, specifică Alexandru.

Prima zi de serviciu a fost una specială pentru tânărul jurist. „Colegii au fost extrem de atenți și primitori, ceea ce mi-a permis să uit rapid de emoții și să mă acomodez unui mediu multicultural fără probleme. Toți erau curioși să mă vadă, mai ales că veneam dintr-o țară mai puțin obișnuită, vorbeam câteva limbi străine, și-n plus eram și cel mai tânăr din echipă”, relatează acesta.

Munca lui Alexandru este extrem de interesantă, dar în același timp presupune și o responsabilitate sporită. „Împreună cu colegii mei din cadrul Direcției generale „Concurență” participăm la controlul concentrărilor economice între întreprinderi, în special în ceea ce privește efectul acestora asupra structurii concurenței în UE. Momentele stresante și dificile nu lipsesc, ca și-n orice alt job, dar ideea obiectivului final, și anume acela de a proteja consumatorul european, e foarte reconfortantă”, conchide Alexandru.

„La Moldavie” e „la Syldavie”?

Să ajungi să lucrezi pentru o organizație internațională are o dublă însemnătate pentru Alexandru. „Pe de-o parte, să lucrez în cadrul unei instituții europene înseamnă pentru mine valorificarea tuturor studiilor pe care le-am făcut până acum și-n plus recunoașterea eforturilor pe care le-am depus. Pe de altă parte, acest lucru îmi permite să fiu un mic ambasador al țării mele în lumea mare a Europei. Nu ezit niciodată să le povestesc prietenilor despre Moldova și să-i încurajez să ne viziteze”, opinează acesta.

Cu toate acestea, nu toți europenii cunosc unde se află R. Moldova pe hartă. Unii pun întrebări cu nemiluita atunci când le explică de unde pornesc originile sale. „Pentru unii dintre europeni să-și imagineze țara noastră pe hartă e un pic mai dificil. Pentru alții secretele cramelor de la Cricova nu mai sunt de mult un mister. Însă nu mai puțin surprins am rămas când alții pur și simplu nu au ezitat să mă întrebe dacă „la Moldavie” nu e cumva țara imaginară din aventurile lui Tintin – „la Syldavie”, fiind convinși că-n spatele statului est-european imaginat de Georges Remi trebuie să fie neapărat și o realitate din care s-ar fi putut inspira artistul belgian”, explică el.

Moldova rămâne colțul de rai al copilăriei sale

În afară de juridică, Alexandru își ocupă timpul liber descoperind culturi și locuri noi fie prin călătorii, fie prin lectură. Însă călătorește nu doar spre țări necunoscute, ci de câte ori are ocazia și spre țara sa natală. „M-am născut în Soroca, orașul care mă face de fiecare dată să revin cu mare drag și nostalgie pe meleagurile natale. Nu am posibilitatea să vin des în Moldova, totuși încerc să ajung acasă cel puțin o dată pe an. Oricât de frumos ar fi în Europa, Moldova rămâne pentru mine colțul de rai al copilăriei mele”, menționează acesta.

Spre final, tânărul îi dorește R. Moldova „să fie văzută în lume ca un stat având o dezvoltare economică durabilă și să cunoască renumele celor mai dezvoltate țări. Deși drumul până acolo nu este simplu, îi doresc țării noastre un viitor prosper cât mai european”, încheie Alexandru.