Cum arată pe hartă nivelurile de venit ale țărilor și unde se poziționează Moldova în clasificarea Băncii Mondiale

Harta economiilor lumii după nivelul de venit arată cum fiecare țară este încadrată într-unul dintre cele patru grupuri stabilite pe baza venitului național brut (GNI) pe locuitor. Clasificarea este realizată de Banca Mondială, care utilizează metoda Atlas pentru a converti monedele locale în dolari SUA și pentru a atenua fluctuațiile de curs pe termen scurt.

Conform acestor criterii, economiile cu venituri mici sunt cele cu GNI pe cap de locuitor de cel mult 1.175 de dolari, cele cu venituri medii inferioare sunt între 1.176 și 4.635 de dolari, veniturile medii superioare sunt cuprinse între 4.636 și 14.375 de dolari, iar economiile cu venituri mari depășesc pragul de 14.375 de dolari, stabilit pentru anul fiscal 2027.

În ultimele decenii, China a avansat spectaculos în această ierarhie, trecând din categoria țărilor cu venituri mici în grupa țărilor cu venituri medii superioare. Progresul a fost posibil datorită reformelor începute în 1978, perioadă în care economia chineză a fost marcată de creștere rapidă, industrializare accelerată și integrare profundă în comerțul mondial. În același timp, Rusia este din nou clasificată drept economie cu venituri mari, cu un GNI Atlas pe locuitor estimat la 15.960 de dolari în 2025, după ce în anii 1990 era, în general, încadrată în categoria veniturilor medii superioare.

La nivel global, 64 de țări sunt considerate economii cu venituri mari, 59 sunt încadrate la venituri medii superioare, 46 la venituri medii inferioare și 25 la venituri mici. Economiile cu venituri ridicate sunt concentrate în special în America de Nord, Europa, o parte a Asiei de Est și în Oceania. Aici intră, printre altele, Statele Unite, Canada, Germania, Franța, Regatul Unit, Japonia, Coreea de Sud și Australia.

În rândul economiilor cu venituri mari se regăsesc și câteva state producătoare de petrol din Orientul Mijlociu, precum Arabia Saudită, Qatar, Kuweit și Emiratele Arabe Unite. În America Latină, Chile, Uruguay, Panama, Guyana și Costa Rica au depășit la rândul lor pragul pentru veniturile mari.

O mare parte a planetăi se încadrează însă în categoriile de venituri medii. Aceste două grupe includ numeroase economii foarte populate. China, Brazilia, Mexic, Indonezia, Türkiye, Africa de Sud și Argentina se află în categoria veniturilor medii superioare. India, în schimb, rămâne în segmentul veniturilor medii inferioare, alături de Bangladesh, Pakistan, Kenya, Nigeria, Maroc și Egipt.

Deoarece multe dintre aceste țări au populații numeroase, grupurile de venituri medii însumează o parte considerabilă din populația globală. Structura aceasta evidențiază faptul că, deși țările cu venituri mari dețin o pondere importantă în PIB-ul mondial, majoritatea oamenilor trăiesc în state cu venituri medii.

La polul opus, economiile cu venituri mici sunt concentrate în special în Africa Subsahariană. În această categorie se află Burundi, Republica Centrafricană, Ciad, Republica Democrată Congo, Etiopia, Malawi, Mozambic, Niger, Rwanda, Somalia, Sudanul de Sud, Sudan și Uganda. În afara Africii, în aceeași clasă sunt încadrate Afganistan, Coreea de Nord, Siria și Yemen.

Multe dintre aceste state se confruntă cu provocări multiple și suprapuse: conflicte interne sau regionale, infrastructură deficitară, capacitate industrială redusă, dar și vulnerabilitate accentuată la schimbările climatice și la șocurile de preț ale materiilor prime. Acești factori frânează creșterea economică și fac mai dificile tranziția către categoriile de venituri medii și, ulterior, mari.

Evoluțiile din ultimele decenii, ilustrate de exemplul Chinei, arată însă că schimbarea de categorie este posibilă atunci când există reforme economice coerente, investiții în industrializare și o integrare tot mai profundă în economia globală. Astfel, harta veniturilor pe cap de locuitor rămâne dinamică, reflectând transformările economice și sociale prin care trec țările lumii.