Cu cine s-a iubit Maria Tănase

S-au cunoscut la Paris în 1938. S-au îndrăgostit nebunește din prima clipă. Ea abia începuse să bată la porțile afirmării, el era deja un nume consacrat. Maria Tănase avea25 de ani, iar Constantin Brâncuși - 62. Îl va părăsi degrabă: nu-i putea suporta ironiile. „Nu-i o cântăreață, ci o bocitoare! Locul ei predestinat se află la înmormântăriși la ospețe. Să încerce să cânte la Opera cea Mare din Paris sau la Opera din București!”, se confesa Brâncuși cunoscuților. Ea, însă, marea și neșlefuita lui pasăre măiastră, a continuat să-l iubeascătoată viața.

Căsătoria cu Clery Sachelarie

Acesta fusese bogat, dar își pierduse averea la pariurile curselor de cai. A fost singurul bărbat de care a vrut să fie legatăîn mod oficial.Clery Sachelarie, boem și nepăsător de ziua de mâine, a fermecat-o statornic pe Maria Tănase. Iubirea lor a durat pânăla moartea ei.

A fost invitată să joace în piese de teatru („Cadavrul viu”), în filme („Ciulinii Bărăganului”) și în spectacole de revistă („Sfinxul de la Hollywood”). În 1955 obține titlul de Laureată a Premiului de Stat, iar în 1957- titlul de Artistă Emerită.

Acte de caritate

A alinat suferinţelerăniţilorîn timpul războiului.Oferea bani săracilor cu multă generozitate. Le cumpăra haine, îi ducea la restaurant. La teatru, chema fetele în cabinăși le oferea din rochiile sale scumpe.

Dorința de a avea un copil și regretul de a nu putea deveni mamă nu au părăsit-o toată viața. În 1959 a înfiat fata unor țărani de care s-a atașat enorm. S-a ocupat de educația ei și de perfectarea studiilor superioare.

Nu a dorit să fie o Mata Hari

Maria Tănase a avut și un profil mai puțin cunoscut care a fost scos recent din arhivele Securității. Au curtat-o multe servicii de spionaj, inclusiv Securitatea română care, neputând să o racoleze, s-a mulțumit s-o supravegheze, neîndrăznind s-o aresteze datorită imensei popularități.

Testamentul. Moare la 22 iunie 1963 de cancer. Pe patul de moarte cântă„Lung îi drumul Gorjului”... Pe cuier atârna o rochie albă nepurtată, pe care o va îmbrăca pe ultimul drum. A cerut și câteva flori din grădina tatălui ei. A dictat apoi testamentul: „...Pe cap să mi se pună colțarul cu pichet alb, iar în picioare numai ciorapi albi, scurți, fără pantofii care m-au chinuit toată viața. După moarte, trupul nescăldat, ci numai șters cu alcool, să fie pus la dispoziția medicilor, dacă vor socoti că-i de folos cercetărilor științei.Pe un drum secetos – dornic de apă – să se scobească adânc o fântână pentru drumeții însetoșați. Ritualul înmormântării să fie cât mai sobru. Aș vrea ca mama să nu afle de moartea mea, să i se spună că sunt plecatăîn străinătate, pentru tratament.”

După moarte, sub pernă a fost găsită o scrisoare adresată soțului: „Culege-mi visele pe care le-am făurit lângă tine și împarte-le oamenilor”.