Covata răbdării noastre sau de ce pleacă guvernatorul Sergiu Cioclea

Trustia, elegii politikoase

Ieri am discutat despre motivele personale care l-au împins, intempestiv, inopinat, pe guvernatorul BNM, Sergiu Cioclea, să-şi dea demisia. Ce fel de motive personale trebuie să ai ca să renunţi la un salariu de peste o sută de mii de lei pe lună? - se întrebă, intrigată ca o patrulă de moravuri, Georgeta. El ridica un milion două sute de mii de lei anual! Tu într-un secol nu ai să câştigi cât a câştigat el în 3 ani!

Pentru un bancher, suma e modestă. Posibil se însoară omul şi tânăra-i soţie nu e satisfăcută de salariul lui, - am presupus eu. Presupunerea mea avu un efect imprevizibil.

Vezi ce soţie ai tu?! - triumfă Georgeta, - te suportă cu salariul tău microscopic! Când vorbim cu colegele despre salarii, eu dau de înţeles că tu primeşti de vreo zece ori mai mult! Într-o zi covata răbdării mele o să crape! – mă avertiză ea.

Ştiam că glumeşte, pleca demult dacă s-ar fi măritat cu mine pentru bani. Nu te cred, i-am spus, plecai demult dacă te-ai fi măritat cu mine pentru bani! Şi de ce crezi că m-am măritat cu tine? - mă provocă ea. Asta mă întreb şi eu şi nu găsesc niciun răspuns, i-am răspuns.

Amnezicule! Cândva ştiai! – exclamă Georgeta. Şi discuţia noastră deraie pe făgaşul bătătorit, nostalgic, al aducerilor aminte.

Acum stau şi mă gândesc: poate Cioclea pleacă fiindcă şi se plătete prea mult? Nu e posibil aşa ceva? Poate nu are nevoie de atâţia bani şi, dacă nu are nevoie, de ce să se consume ca guvernator BNM? De dragul Republicii Molotova?

Al vostru bancomater, banknotier, Ion Buraga