BOIERUL din Bahmut şi CONACUL lui

AMINTIRE // O curte boierească, proprietatea unei cucoane, apoi o fostă școală nemaipomenit de frumoasă a ajuns astăzi într-o stare jalnică

Un monument de valoare și o clădire perfectă pentru biblioteca sau muzeul satului. Asta spun locuitorii satului Bahmut, raionul Călărași, despre conacul boierului Vikentie Malski, care este la un pas de a se prăbuși.

Monument de istorie și arhitectură de categorie națională, frumosul Conac al familiei Malski arată jalnic astăzi. S-a furat tot ce s-a putut din el, iar unii localnici și-ar fi construit cuptoare din cărămizile monumentului. Camerele din interior sunt distruse, geamurile lipsesc, acoperișul este gata să cadă, iar parcul, aleile de flori și lacul care ar fi fost lângă conac, nu se mai văd. A rămas doar scheletul și cei patru piloni de la intrarea în clădire, un pin și câțiva castani sădiți de boier. Conacul era într-o stare foarte bună până în anul 1945, când boierii polonezi ar fi fugit în România. Ulterior, din anii ’50, conacul a servit drept școală pentru elevii din localitate. Din 1989, când a fost construită alta, imobilul a fost lăsat de izbeliște.

Fostă școală, cantină și cămin pentru elevi

Mătușa Lidia are acum 80 de ani și a venit în satul Bahmut în anul 1959. Mulți ani a lucrat în calitate de profesoară, iar acum își amintește cu nostalgie de lecțiile predate în școala din conac. „Îmi plăcea foarte mult. Erau sobele celea vechi, frumoase, pereții lucrați deosebit. Acum e groaznic. Conacul avea un subsol, iar acolo erau cazați copiii care veneau din satele vecine. Era un fel de cămin și cantină pentru ei. După ’90, s-a furat tot ce s-a putut. Lumea era rea, nimeni nu conducea satul, primarul tot nu avea grijă. Din conac au furat cărămizi, piatră, până l-au distrus. Conacul acesta a fost al unui boier foarte bogat și bun. Apoi a fost în proprietatea unei cucoane”, ne povestește fosta profesoară. Școala de atunci găzduia peste 100 de elevi. Școala nouă s-a construit după ce crescuse fluxul de elevi și se cerea un spațiu mai mare.

Pământul lui Ciolac, moșia boierului Malski

Originar din Bahmut, arhitectul și profesorul de arte Valerian Grosu își amintește cu exactitate de vremurile când studia în școala din conac și de mărturiile bunicii sale, care a lucrat în casa boierului și a îngrijit de cei doi fii ai lui. „Eu eram mic, iar bunica îmi povestea cum îngrijea de copiii boierului, despre manierele de la curte. Țin minte că și mama mea învăța multe de la ei. Noi suntem o familie de gospodari, fapt pentru care bunica avea permisiunea să lucreze în casa boierului. Mama a fost invitată și la câteva baluri organizate la curte”, ne povestește Valerian Grosu. Potrivit cercetărilor arhitectului, la mijlocul secolului al XIX-lea, moșia satului era în proprietatea boierului Ciolac. După moartea sa, moșia a trecut în posesia Elisavetei Malski, o dvoreancă de origine poloneză. „Conacul a aparținut unui boier polonez, vorbitor de limba rusă. După anii 1860, boierul s-a stabilit definitiv aici în sat. Construcția conacului a început aproximativ în anul 1876 și s-a terminat în 1887”, ne spune domnul Grosu.

Conacul și biserica, în centrul satului

Din pragul conacului cu o arhitectură neoclasică, cu portic și coloane dorice pe fațadă, poți admira o panoramă a satului Bahmut. Într-un stil al neoclasicismului rus, cu orientare a stilului doric, grecesc, conacul a avut cinci încăperi, două holuri, două intrări și un subsol care cuprindea toată lungimea clădirii. Acolo erau bucătăria și depozitul boierului. Conacul este construit din cărămidă și piatră bine întărite. Odată cu construcția conacului, în spatele acestuia a început și construcția bisericii, care există și astăzi. Curtea boierului era unită cu biserica printr-oalee de marmură, străjuită de două rânduri de castani și pini, cu o balustradă ornamentată cu diferite vase și sculpturi. În jurul conacului mai era sădit și un imens parc cu arbori și arbuști exotici. De asemenea, curtea dispunea și de un lac. Se spune că, în timpul războiului, boierul și familia sa ar fi fugit în România, iar peste un timp s-au întors, apoi ar fi plecat din nou. În curtea bisericii din Bahmut se află și astăzi cavoul familiei Malski, deasupra căruia a fost înălțat un monument funerar din marmură neagră. Pe el este notat că aici sunt înhumați dvoreanul Vikentie Vikentievici Malski împreună cu fiii săi, Lev și Alexandru.

Peste 2 milioane de lei pentru restaurare

Când s-a construit școala nouă, conacul a fost lăsat la voia întâmplării. Potrivit sătenilor, primarul nu îi acordă atenție și se vrea demolarea construcției. La primărie am găsit-o doar pe Nina Bodrug, contabilul-șef. Potrivit ei, Oleg Bădărău, primarul localității, se află mai mult la Chișinău și nu știe când l-am putea găsi. „După ce ni s-a dat o clădire nouă pentru școală, nu am mai primit finanțare pentru întreținerea conacului. Eu cred că în conac trebuia transferat căminul cultural, să fie un muzeu al satului, o bibliotecă sătească, care nu există acum. Nu țin minte cine a fost primar în anii ‘90 și a lăsat clădirea în așa stare. Ea era funcțională pe atunci. Dacă era pusă în funcțiune, ea nu ajungea în așa stare. Acum, este nevoie de multe investiții, dar noi nu avem așa resurse financiare”, a menționat Nina Bodrug. Valerian Grosu ne-a spus că a făcut mai multe demersuri și solicitări la Ambasada Poloniei, dar fără rezultate. „Monumentul este ocrotit de stat, dar nu se vede nicio ocrotire. Este rușinos să ne comportăm în așa mod cu astfel de arhitecturi. Cei de la Ambasada Poloniei vor o dovadă clară că boierul era originar din Polonia. Încă cercetăm și căutăm originea boierului, pentru că în istorie figurează mai mulți cu numele Malski. Conacul poate fi restaurat, dar nu sunt resurse”, susține domnul Grosu.

Se spune că boierul și cei doi fii ar fi murit de tuberculoză, iar cucoana, soția boierului, a fost cea care a îngrijit de mormintele lor. Vopsit cu var alb, de o strălucire nemaipomenită, conacul boierului a fost și, dacă ar fi reconstruit, ar redeveni o bijuterie în localitate.

Ion Ștefăniță, directorul Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor (AIRM)

„Desigur, AIRM și-ar dori să fie un proiect realizat din bugetul R. Moldova, al Ministerului Culturii și al primăriei, dar Legea cu privire la finanțare rămâne doar pe hârtie, nefiind aplicată în practică. Soluția noastră, nu doar pentru acest conac, este concesionarea lor pe 49 sau 99 de ani, către agenți economici sau persoane fizice concrete, prin intermediul cărora am putea salva acest patrimoniu. Este vorba de agenții economici care au un business-plan concret. Ei vor putea primi bunul statului cu taxa 0, dar au misiunea ca în timp exact să restaureze bunul cultural cu statut protejat, respectând întocmai legea, cu transparență maximă”.