Stiri

Citește fără ochelari la 90 de ani!

Social 21.07.2013 11:35 Vizualizări

2151

Lectură // Își dedică bătrânețile cărților pe care le citește la colțul casei fără lentile și ochelari, după o viață de tractorist

Polina Cupcea

Cel mai bătrân om din s. Mândrești, r-nul Telenești, citește fără ochelari. Medicii au diagnosticat misterul ca fiind o boală. Gheorghe Bodiu a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, a lucrat patru ani într-un lagăr din Rusia la minus 60^oC, iar din 1950 până a ieșit la pensie s-a dedicat cu abnegație muncilor de câmp, ca tractorist.

În ciuda vârstei înaintate, Gheorghe Bodiu nu are nevoie de lentile, iar satul se crucește de o așa minune și nu poate dezlega misterul. Cât e ziulica de mare, bătrânul stă așezat pe un scăunaș la colțul casei cu o carte în mână și… citește, iar când mai obosește se răsfață în fața televizorului. „Uite, ieri chiar am început o carte despre religie și azi am ajuns la jumătate, până mâine o dau gata”, spune mândru moșul.

Eminescu printre favoriți

Lecturează orice carte îi cade în mână, de la poezie, romane de dragoste, la cărți despre tehnică, istorie și război. „Nu am preferință pentru o carte anume, toate îmi plac, însă cel care îmi unge sufletul este volumul de poezii ale lui Eminescu. Sunt abonat și la bibliotecă. Înainte le alegeam eu personal, dar de vreo câțiva ani trimit pe vreun sătean, că eu nu pot de picioare și deja ce îmi aduce aceea citesc. Însă bibliotecara știe că prefer mai mult romanele de dragoste”, explică nostalgic bătrânul.

Gheorghe Bodiu cunoaște două alfabete: latin și chirilic, ceea ce îi oferă luxul de a citi scriitorii ruși și români în original. „Am învățat la școală doar patru clase. Primele două le-am făcut la români, după care clasa a treia și a patra le-am terminat la ruși. Nu am avut posibilitatea să învăț mai multe clase, că nu avea cine să se ducă cu vaca, dar nici tare nu mă atrăgea să mă duc la școală. Acum recuperez timpul pierdut și lecturez cărțile pe care ar fi trebuit să le citesc când eram copil”, zice bătrânul.

Citește de 10 ori aceeași carte

Nu este o pasiune, explică moșul, ci o descoperire a informației și a cultivării. „Câte afli din romanele astea și câte lucruri poți cunoaște, măi, măi, măi! Dacă-s bătrân, memoria mă părăsește și uneori un ziar îl parcurg de vreo 10 ori, dar și când nu am nimic nou la îndemână, reiau cărțile din mica mea bibliotecă”, râde înfundat moșul.

Pentru medici acest mister are o altă explicație. De fapt, e o formă pozitivă în evoluția cataractei. „E o boală și nicidecum un mister. Poartă denumirea de scleroză miopizantă și prezintă 2% din numărul bolnavilor cu cataractă. Dacă el o să trăiască până la 110 ani, atunci peste vreo câțiva ani va necesita o operație, pentru că boala de fapt progresează”, explică șefa Secției oftalmologie a Spitalului Clinic Republican, Vera Lupaşco.

Moșul e văduv de 20 de ani, iar soția lui era singura ascultătoare fidelă. Sătenii spun că erau frumoase perioadele când moșul îi citea babei din cărți pe prispa casei. Însă și fără mătușa Maria, pentru toți mândreștenii rămâne o taină cum și-a păstrat bărbatul vederea până la 90 de ani? „Nu am făcut nimic deosebit și nici nu m-am păstrat. Am fumat, am mai tras câte un păhărel și am muncit toată viața pe tractor. La medic nu mă mai duc, că mi-e rușine să stau în spital în rând cu cei tineri, așa că aștept moartea acasă, dar nu vine, bat-o vina. Mi-au dat medicii din sat o pereche de ochelari, mai demult, dar mai rău îmi făceau la vedere, așa că i-am aruncat”, explică Gheorghe Bodiu enigma.

„Să nu te bagi în borșul meu”

„Mi-i dor de babă, să mai mănânc un borș gătit de dânsa și aș vrea să vină măcar pe-o săptămână acasă, să vadă cum e să trăiești singur. Se mai supăra pe mine, că în loc s-o ajut prin jurul casei, eu mă ascundeam cu vreun roman și numai ce o auzeam: „Lasă, măi, cartea și treci la lucru!”. Odată chiar mi-a dat peste mână și mi-o sărit cartea cât colo, da’ eu i-am spus să nu se bage în borșul meu. Ei, da ne împăcam peste două minute, că nu am obijduit-o niciodată pe Maria mea”, ochii i se umezesc de dorul babei.

Moșul a avut șase copii, dintre care au rămas în viață doar trei - doi băieți și o fată. Cel mai mare băiat are 62 de ani, dar spune că i-a slăbit vederea și nu are timp să stea cu cartea în mână. „I-am adus o pereche de galoși ca să poarte pe timpul ploios. Eu de mult nu mai văd bine, dar el și citește încă”, spune mirat feciorul.

Tinerilor din ziua de azi nu le place să citească!

Bătrânul a trecut prin multe încercări, iar una dintre ele l-a marcat pe viață. „În 1945 m-au luat pe front, dar nu am împușcat, că îmi era milă de nemți, așa că m-au trimis la o fabrică în Rusia. După care patru ani am făcut armata în Celeabinsk (regiune în munții Ural, Federația Rusă – n.r.). Acolo demontam tancurile și mașinile vechi care au fost utilizate pe front. Era un fel de lagăr. Iarna erau temperaturi de până la -60 de grade, iar încălțămintea îmi era mică, din cauza asta degetele de la picioare mi le-au amputat. Iar când mi-au dat concediu, era prin 1947, acasă era foamete. M-am speriat și am plecat înapoi”, mâinile-i tremură de la amintiri.

Moșul e supărat pe tinerii din ziua de azi care, în opinia lui, nu prea citesc. „Când îi văd cum aruncă geanta pe sub mese, iar a doua zi întreabă dacă nu știe cineva pe unde le-o fi ghiozdanul, apoi nu știu ce să le fac. Ce e cu atitudinea asta? Cum să-ți bați joc de cărți? Ele sunt o adevărată bogăție!”, găsește un argument Gheorghe Bodiu.

Autor: Ziarul National