CAMPANIE de CRĂCIUN // Cinci suflețele, în frig și întuneric. Să-l ducem pe Moș Crăciun la Puhăceni!

SĂRĂCIE // Într-o cameră unde abia te poți întoarce, cinci frățiori se adună seara la pieptul mamei, care le mai spune câte o poveste, iar surioara mai mare le cântă cântecele. Stau toți pe un pat vechi, la lumina lumânărilor, lângă soba dată cu var

La câțiva kilometri de Chișinău, la marginea satului Puhăceni, raionul Anenii Noi, am găsit o casă bătrânească, cu pereții și ferestrele crăpate, acoperișul putred deja, iar poarta ruginită.

Chiar dacă suntem în luna decembrie, fumul abia de ieșea pe hogeac. Cu toate acestea, cu un zâmbet larg pe buze, în prag ne-au ieșit cinci micuți cu piciorușele goale. Îmbrăcați subțirel, iar Grigoraș de numai doi anișori - doar într-un maiou spălăcit, micuții familiei Toma ne-au spus că nu le este frig și ne-au invitat în casă, unde este un pic mai cald decât afară.

Fără lumină și lemne de foc

De pe pragul casei am pășit într-un coridor răcoros, iar după o perdea cafenie și o ușă care scârțâia, am intrat într-o cameră minusculă, acolo unde, rând pe rând, s-au așezat pe un pat cât camera cei cinci frățiori: Valerica de zece ani, Ionel de opt, Romănel de șase, Victoraș în vârstă de trei ani și Grigoraș de numai doi anișori.

În camera mică și întunecoasă, abia de reușim să deslușim fețele copilașilor, pentru că, din ultima lună de vară, familia nu mai are energie electrică.

„Nu am reușit să achităm datoriile de patru mii de lei și ne-au tăiat lumina. Adunăm din ce mai face soțul și sperăm să ne ajungă să plătim. Dar e foarte greu, căci doar el lucrează, cu ziua, când este chemat undeva. Dormim toți într-o cameră, pe acest pat dorm copiii, iar pe altul - eu și soțul”, ne explică situația Cristina, mama micuților.

Printre lacrimi, femeia afirmă că vede foarte rău și, din această cauză, nu poate merge și ea la muncă.

Probleme mari de vedere

Cristina are 27 de ani și a fost una la părinți. Pe tata nu l-a cunoscut, a decedat când ea avea trei luni, iar cu cinci ani în urmă i-a decedat și mama. A locuit mereu în casa bunicii, acolo unde locuiește și în prezent cu soțul și cele cinci suflețele ale lor.

S-a născut cu deficiențe grave de vedere care, odată cu trecerea timpului, s-au acutizat și mai mult. Nu cere nimic și nici nu se jeluiește de viață grea, ne spune doar că ar avea nevoie de niște lemne pentru foc, să treacă de această iarnă.

Acum mai strângem vreascuri, încălzim soba, dar dacă vin frigurile mai mari, nu știm ce vom face. Vrem să cumpărăm lemne, dar nu mai ajung bani. Tot de curând am aflat că problemele mele de vedere s-au transmis și la fetiță, trebuie neapărat să merg cu ea la medic”, zice mama micuților.

Fiica Valerica stă chitic lângă ea și, la un moment dat, intervine: îi place mult să citească și să cânte. Fetița este una dintre cele mai bune eleve la școală și se înțelege de minune cu toți colegii.

„Acum ne pregătim de Anul Nou și trebuia să dăm toți câte 30 de lei. Mama nu avea de unde să-mi dea, iar eu dimineață când m-am dus la școală, fetele au strâns câte doi lei și au adunat și pentru mine. Mi-au făcut o surpriză, nici nu m-am așteptat, m-am bucurat foarte mult”, ne spune entuziasmată Valerica.

La lucru, cu ziua

„Soțul face cam 70 de lei pe zi, iar lunar putem ajunge la o mie de lei. Cumpărăm produse alimentare, achităm ce mai trebuie la școală și se duc banii”, ne spune mama copiilor.

Femeia nu știe ce înseamnă să ții produsele alimentare în frigider, nu a avut niciodată, iar în bucătăria sa modestă vedem doar o masă, câteva farfurii și câteva linguri. Și sărăcie.

„Avem conductă de gaz, nu avem aragaz. Nici dulap pentru veselă nu am”, ne spune rușinată mama celor cinci copii.

„Lucrăm cu ziua pe unde apucăm, iar dacă nu ne ajung bani, împrumutăm de la vecini, iar vara mergem la săpat și prășit și așa întoarcem datoriile. Vecinii ne ajută foarte mult. Ne-am gândit să reparăm casa, dar nu avem putere”, oftează mama celor cinci frați.

Printre cei mai buni elevi din clasă

Chiar dacă își fac temele la școală, acasă nu citesc suplimentar, căci nu au lumină, nu vizionează desene animate sau educative așa cum o fac alți copii, căci nu au avut niciodată televizor, Valerica și Ionel sunt printre cei mai buni elevi la școală, iar ceilalți frățiori se descurcă de minune la grădiniță.

Nu au nici dulăpioare pentru hăinuțe, dar copilașii și-au aranjat lucrușoarele într-un colț al camerei unde dorm. „Le place cartea”, ne spune cu mândrie Cristina.

„Eu am doar nouă clase, mai departe nu am mers, deja vedeam foarte rău și mama nu m-a mai dus nicăieri”, regretă femeia.

Mama copiilor susține că a avut o copilărie frumoasă, iar acum, din puținul pe care îl are, se străduiește să-și bucure micuții măcar cu câte o „bombonică” în zilele de sărbătoare.

Nu l-au văzut pe Moș Crăciun

„Nu l-am văzut pe Moș Crăciun, anul acesta nu i-am scris încă scrisoare, nu știm dacă va veni”, ne spun băiețeii, cu voce tremurândă și plini de emoții. Cei mai mici vor ca Moșul darnic să le aducă doar niște mașinuțe, căci nu au niciuna, iar Grigoraș, mezinul, vrea dulciuri.

Valerica nu își dorește rochițe sau păpuși. Fetița ne-a spus că-i va scrie Moșului să-i aducă o carte mare cu povești, să le învețe și să le povestească frățiorilor săi.

Chiar dacă au un drum bun în localitate, iar o mare parte din săteni circulă cu bicicleta, Ionel nu are una, așa cum au colegii săi. Bicicleta ar fi o adevărată minune pentru el, mai ales că zilnic, împreună cu sora sa, trebuie să meargă câțiva kilometri buni până la școală.

Să-l ducem pe Moș Crăciun la cei cinci frați ai familiei Toma din Puhăceni!

Dacă doriți ca celor cinci micuți să le fie cald în casa sărăcăcioasă în această iarnă, să aibă energie electrică și lucrurile strict necesare, dar de care duc lipsă, nu ezitați să-l trimiteți pe Moș Crăciun la ei!

Puteți să mergeți direct la ei, să ne contactați sau să veniți la redacția noastră:

Chișinău,

str. Pușkin 22, Casa Presei, et. 4, bir. 408;

Tel.: 022 855 339; 060 80 89 89; 078 808 989;

E-mail:info@ziarulnational.md

Moș Crăciun există și pentru Valerica, Ionel, Romănel, Victoraș și Grigoraș!