Călătoria legendară a românului care a făcut ocolul Pământului în COSTUM POPULAR și opinci. Singurul om din lume care a parcurs pe jos 100.000 de km

Inspirat din celebra carte a lui Julles Verne, „Ocolul pământului în 80 de zile”, Dumitru Dan, un român necunoscut face, cu resurse proprii, o remarcabilă călătorie de ocolire a pământului pe jos, pe o distanța de 100.000 de kilometri.

Născut pe 14 iulie, în anul morții lui Eminescu, (1889) și a trăit până în 1979, fiind cunoscut în lume pentru faptul că a înconjurat-o… pe jos. O călătorie ca o legendă, cu tovarăși morți prin colțurile îndepărtate ale pământului și cu cântece populare purtate de-a latul lumii.

În anul 1910, Touring Club de France oferea un premiu de 100.000 de franci omului sau echipei care ar fi reușit să înconjoare lumea pe jos, cu mijloace financiare proprii. Studenții români de la Sorbona Dumitru Dan, Paul Pârvu, Gheorghe Negreanu și Alexandru Pascu s-au hotărât să participe. Neavând banii pentru un așa drum lung, ei învață mii de cântece populare, urmând să-și asigure banii necesari pe parcursul drumului din mici reprezentații. S-au pregătit de drum timp de doi ani, întorcându-se în țară și parcurgând zilnic 45 km în toate condițiile de teren și de anotimpuri, învățând geografie, medicină și limbi străine.

Au plecat toți patru și câinele Harap, iar la 17 iulie 1911 au ajuns la Bombay, în India, unde rajahul îi invită la masă în palatul său. După o masă copioasă în stil indian, lui Alexandru Pascu i se face rău, este dus la spital, unde moare din cauza unei intoxicații cu opiu.

După doi ani, ceilalți trei români și câinele lor credincios ajung în China, dar a fost rândul lui George Negreanu să dea tribut muntelui, căzând într-o prăpastie înfricoșătoare. A murit în câteva ore, deși colegii au reușit să-l transporte într-un hamac la un spital dintr-o mică localitate.

În ianuarie 1915, Dumitru Dan și Paul Pârvu ajunseseră în Statele Unite ale Americii, la Florida. După un drum extraordinar de anevoios, de mii și mii de kilometri, prin China, Siberia, apoi prin cumplita Alaska, rănile de la picioarele lui Paul Pârvu îl opresc din drum. Este internat în spital și când îi devine clar că timpul lui s-a scurs și nu mai poate duce călătoria la bun sfârșit, își ia rămas-bun de la Dumitru printr-un soi de „testament” de suflet, spunându-i că nu trebuie să se creadă că românii n-au fost în stare să ducă încercarea până la capăt și va trebui să facă restul drumului singur. Îl mai roagă să-i lase lui câinele, ca să nu moară singur. Într-adevăr, după puțin timp picioarele i-au fost amputate și Pârvu s-a stins, dar Dumitru Dan a mers mai departe de unul singur.

Însă Primul Război Mondial l-a silit să oprească drumul, dar visul de a reuși în călătoria vieții lui și a prietenilor plecați între timp într-o mult mai lungă călătorie nu s-a stins. A reluat călătoria în anul 1923 și a reușit să o încheie cu bine, primind premiul, devalorizat între timp, de 100.000 de franci.

După primirea premiului, în 1923, în capitala Franței, revenit în țară, de-acum profesor de geografie, Dumitru Dan a devenit un neobosit conferențiar, obținând și în acest domeniu un record: prezența de peste 2.000 de ori în mijlocul ascultătorilor din diferite localități rurale sau urbane ale României, unde a vorbit despre „excursia” sa și a prietenilor săi.

La București, la doi pași de kilometrul zero, în curtea Muzeului Șuțu, aproape în fiecare week-end, la târgul anticarilor și colecționarilor, un bătrân venea mereu cu ceea ce mai rămăsese din marea lui colecție de scrisori și autografe de personalități trecute ale României.

Lună după lună, numărul acestora scădea, pe măsura nevoilor mereu mai mari ale colecționarului în vârstă, care reducea prețurile de vânzare. Cu toate acestea și în ciuda „promovării” realizate de colecționar, cu multe explicații despre călătorie, pierderi, performanță, toate scrise citeț, cu negru, sublinieri și majuscule pe un carton A4, printre ultimele rămase, neatrăgând atenția nimănui, erau câteva înscrisuri olografe și pliante ale unui anonim: Dumitru Dan, primul globe-trotter român, singurul din lume care a parcurs pe jos 100.000 de km, între anii 1910-1916, de-a lungul și de-a latul pământului, ispravă pentru care a primit titlul de „campion mondial pentru înconjurul Pământului pe jos” și a fost înscris în Guiness Book of World Recordsîn 1985.

Pe o listă a marilor călători, exploratori și descoperitori de lumi noi, primele locuri sunt în unanimitate rezervate (chiar monopolizate) pe drept de nume sonore și cu rezonanță universală, precum cele ale lui Marco Polo, Fernando Magellan, Cristofor Columb sau Amerigo Vespucci, cu toții aparținând unor state cu mari posesiuni coloniale la vremea respectivă, implicit mari puteri maritime.

Pe această listă, Dumitru Dan cu siguranță că nu și-ar afla locul decât printr-un exacerbat patriotism național sau chiar balcanic, deși este greu de crezut că ecoul acelei fascinante călătorii a depășit granițele României; și orice comparație cu anterioarele nume ilustre și cu altele asemenea nu și-ar avea rostul. Anvergura călătoriilor, scopul, suportul lor financiar și material din partea statului nu ar avea sorți de izbândă în nicio alăturare cu o călătorie în bună măsură solitară, cu mijloace proprii și cu un unic scop, cel de întrecere, de concurs sportiv.

În 1979, Dumitru Dan, singurul român care a înconjurat lumea pe jos în costum popular și opinci, a murit și a fost înmormântat în Cimitirul Eroilor din Buzău.

Povestea sa impresionantă a fost reconstituită de muzeografa Mădălina Oprea la Buzău, unde a trăit Dumitru Dan, în expoziția cu caracter permanent „Ocolul lumii pe jos. Povestea celor 497 perechi de opinci” (Muzeul Județean Buzău).

Grație demersurilor făcute de profesorul Silviu Neguț, performanța lui Dumitru Dan a fost omologată în „Cartea Recordurilor” în 1985. Silviu Neguț l-a cunoscut personal și a purtat o bogată corespondență, iar în expoziția de la Buzău se află câteva obiecte și scrisori donate de el. Recent, mai mulți profesori universitari l-au evocat la Buzău, mormântul lui Dumitru Dan aflându-se în Cimitirul Eroilor. La eveniment a participat și strănepotul exploratorului, Gheorghe Dan, profesor de marketing la Universitatea din Constanța. Nu ocoliți, așadar, Muzeul Județean Buzău, aveți ce vedea!

Surse: ziarullumina.ro; historia.ro; leviathan.ro