Cadourile nu sunt despre ceea ce primești, ci despre ce OFERI

Unde s-or fi dus zilele acelea liniștite înainte de Crăciun? Zilele acelea când ai noștri veneau cu plasele din rafie pline cu bunătăți? Zilele acelea când fiecare dintre noi abia așteptam să rupem din cozonacul fierbinte și să căutăm bucățile de nuci din cremă? Sau zilele acelea când ne suflecam mânecile și frământam cu atâta bucurie aluatul pe care îl pregătea mama?

Azi nu mai avem timp. Sau nu mai vrem

Azi nu mai avem timp să aducem timpul înapoi. Timpul ăla când tot ce conta de Crăciun erau liniștea și bunătățile pe care abia așteptam să le pregătească mama. Timpul acela când, deși nu ne mai simțeam nasul de frig, tot ce ne doream era să ne dăm cu sania. Timpul ăla când ne duceam să cântăm colinde cu atâta bucurie la ușile vecinilor în schimbul a două nuci și o portocală. Azi nu mai avem când să ne amintim că nu cadourile scumpe sunt cele despre care ne vom aminti mai târziu.

Hai să facem un exercițiu, vrei?

Imaginează-ți că te așezi confortabil, cu o cană plină cu ceaiul tău preferat, apoi închide ochii și gândește-te care este cea mai frumoasă amintire de Crăciun. E plăcut, nu-i așa? Să-ți amintești atâtea chipuri dragi și năzbâtiile alea despre care ai tăi încep acum să le povestească cu „Mai ții minte când…”?

Acum închide ochii și amintește-ți cum arăta jucăria aia găsită sub brad, care în acest moment îți aduce aceeași bucurie când îți amintești de ea. Eu am încercat și nu pot. Nu știu. Și nu pentru că nu mi-ar fi trimis Moșul cele mai frumoase jucării din lume, ci pentru că pur și simplu jucăriile acelea n-au însemnat nimic fără adevăratele cadouri.

Îmi amintesc bucuria pe care o aveam când tata mă urca pe sanie și mă veghea atent cum mă dau singură pe derdeluș, îmi amintesc bucuria pe care o aveam când ajungea tataie de Crăciun la noi și-l întrebam „Moșule, ce mi-ai adus?”, iar el, cu ochii ăia veseli, spunea tot timpul „Sănătate, tată, că-i mai bună decât toate”. Câtă dreptate avea și ce cadou frumos mi-a oferit omul ăsta! Un cadou atât de vechi, dar atât de prezent, chiar și când tataie nu mai e.

Cadourile nu sunt despre ceea ce primești, ci despre ceea ce oferi. Abia acum am înțeles vorba asta complicată. „Cum adică nu e despre ceea ce primesc, că eu vreau smartphone nou și bijuterii!”

Dacă ar fi să dăm o definiție acestui cuvânt, am spune așa: un lucru dăruit cuiva, un dar, o surpriză, un obiect oferit în semn de prietenie. Așa spune dicționarul, dar oare de ce n-am spune că un cadou înseamnă o amintire sau o valoare? De ce n-am spune că un cadou poate fi cărămida de la baza temeliei?

Atunci când oferim un cadou, o facem, de regulă, unei persoane dragi. Sau pur și simplu, o facem din recunoștință. Asta înseamnă, cumva, că ne dorim să-i arătăm cât de important este pentru noi și dacă tot e așa, de ce n-am alege cadourile cu o adevărată însemnătate?

„Un om trăiește în medie între 60 și 80 de ani. Dar oare atât însemnăm noi? Sau suntem lucrurile pe care le lăsăm în urma noastră? Nu suntem doar părinți, ci și părinții care vor deveni copiii noștri.”

Mă bucur că există oameni care promovează valorile și ceea ce lăsăm în urma noastră, iar dacă vrei să afli mai mult despre un astfel de proiect, intră pe dupanoi.ro.

După Noi este un proiect Coca-Cola HBC despre optimism. Despre echilibru. Despre bucurie. Este despre noi toți. Și este despre viitor.

Cele mai frumoase cadouri au fost cele de care vă povesteam: amintirile și valorile. Și așa cum spun cuvintele de mai sus, tataie n-a trăit doar 80 de ani pentru că mi-a oferit un cadou pe care voi avea grijă să-l dau mai departe.

Tu ce cadouri ai oferit anul acesta?

Sursa: eva.ro