De ce NU ar trebui să ai încredere în propriile amintiri
Memoria umană este adeseori uluitoare, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne bazăm mereu pe amintiri.
Propriul nostru creier ne poate juca feste din varii motive – de la incapacitatea de a reține culorile în banca amintirilor vechi și până la tendința de a favoriza amintirile pozitive în fața celor negative. Mai jos vei găsi motivele pentru care nu trebuie să te bazezi mereu pe amintirile tale.
Mai mulți oameni pot să își amintească greșit același lucru
Când mii de oameni care nu se cunosc între ei își amintesc în mod greșit același lucru, avem de a face cu Efectul Mandela. Numele a fost ales de Fiona Bloome, în urma morții lui Nelson Mandela din 2013, când oameni din toată lumea au fost șocați de veste, ei fiind convinși că Mandela a murit în anii 1980.
Mulți omeni sunt convinși că Darth Vader spunea „Luke, I am your father”, când în realitate spunea „No, I am your father”. De asemenea, mulți oameni cred că printre desenele copilăriei se număra „Familia Flinstone”, când denumirea corectă era de fapt „Familia Flintstone”. Un alt exemplu este cântecul „We Are The Champions” de la Queen – mulți își amintesc că melodia se termină cu versul „We are the champions of the world”, când de fapt partea cu „of the world” nu există în versiunea originală.
Dacă poți căuta pe Google un lucru, probabil nu ți-l vei aminti
Acum putem căuta aproape orice pe Google, oricând vrem, fără prea mult efort. Tocmai de aceea, creierul nostru nu mai depune atât de mult efort să își amintească ce a învățat.
În cazul în care creierul tău are senzația că poate găsi o informație în altă parte, nu se va mai obosi să rețină acea informație. Fenomenul are și un nume – Efectul Google.
Amintirile uitate pot să iasă la suprafață ca ceva nou și original
Oricine poate deveni un plagiator fără să vrea, mulțumită criptomneziei. Acest fenomen presupune să citim sau să auzim o informație pe care să o stocăm în minte, ca mai târziu să ne-o amintim drept ceva original.
Ideile pot rămâne în stare latentă multă vreme, pentru luni sau ani de zile, până să iasă la suprafață. Criptomnezia este motivul pentru care atâtea cărți, filme și seriale sunt, mai mult sau mai puțin, reciclate după ceva ce a fost înaintea lor.
Ochiul uman nu este o cameră foto
Când ne uităm la ceva, avem tendința să ne concentrăm doar pe detaliile care ne interesează. De exemplu, când întâlnim o persoană nouă, ne vom direcționa atenția către ceea ce ne sare în ochi la ea – tricoul sau tunsoarea, de exemplu.
Ochii noștri nu captează imagini precum o cameră foto, pentru că aleg să ignore totalul în favoarea a ceea ce le-a atras atenția. Astfel, ne amintim mai degrabă detaliile care ne-au interesat decât imaginea de ansamblu.
Uneori amintirile nu sunt stocate corect
Atunci când îți faci o amintire, aceasta se stochează la nivel inconștient și este adusă la suprafață când este cazul. Uneori însă sistemul poate da greș, precum un computer.
Exemplul clasic este când îți pui cheile undeva și îți spui să nu le uiți când pleci, dar totuși o faci. De ce? Din mai multe motive. Poate creierul tău nu a înregistrat unde ai pus cheile. Poate nu ai reținut ce a înregistrat creierul. Sau poate nu ai reținut informația corect.
Expunerea repetată la informații false te face să crezi că sunt adevărate
Se pare că dacă auzim o minciună de suficient de multe ori, vom ajunge să o credem. Acest fapt este demonstrat cel mai bine în campaniile politice.
Când auzi o informație pentru a doua oară, o vei înțelege mai bine. Creierul tău va echivala procesul de înțelegere cu adevărul. Așadar, data viitoare când găsești pe Facebook o știre care nu pare tocmai reală, gândește-te de două ori înainte să îi dai share.
Șansele să îți amintești ceva pozitiv sunt mai mari
Studiile au arătat că oamenii rețin mai degrabă amintirile pozitive decât cele negative. Acest lucru ne ajută să confruntăm situațiile neplăcute și să ne menținem o viziune pozitivă asupra vieții, conform psihologilor.
În anii 1930, psihologii au colectat informații despre evenimentele din viața mai multor oameni și i-au pus să le eticheteze drept plăcute sau neplăcute. Ulterior, ei i-au rugat pe participanți să își amintească acele evenimente. 60% din amintirile negative fuseseră uitate, pe când amintirile pozitive au fost uitate în procent de numai 42%.
Déjà vu-urile sunt doar amintiri false
Déjà vu-urile sunt dificil de explicat din perspectivă științifică. Totuși, cu toții suntem familiari cu ele – sunt acea senzație ciudată care ne lovește de nicăieri și ne face să credem că am mai trecut cândva printr-un eveniment.
Unii oameni de știință sunt de părere că déjà vu-urile sunt o eroare a sistemului de amintiri. Când apar, creierul creează o amintire detaliată dintr-o experiență complet nouă. Informațiile sunt stocate în memorie pe termen lung, iar asta duce la senzația că evenimentele noi sunt de fapt vechi.
Creierul nu își amintește prea bine culorile
Deși ochii noștri se pricep de minune să diferențieze nuanța culorilor, creierul nu și le poate aminti atât de bine. Astfel, dacă vrei să îți cumperi o eșarfă care să meargă cu încălțămintea ta, nu te baza pe creier să îți amintești exact nuanța de care ai nevoie. Varianta sigură este să faci poze pe care să le compari cu realitatea.
Sursa: playtech.ro
Jim Carrey a desenat o caricatură a Melaniei Trump care a pus Twitter-ul pe jar
Cât valorează inelul de logodnă personalizat primit de Maria Sharapova
Cum le-a schimbat trecerea timpului pe cele mai frumoase actrițe de la Hollywood. Imagini vechi de peste 20 de ani