ANALIZĂ // Principalele CINCI CURENTE ale prezidenţialelor 2016

„În perioada 31 august – 9 septembrie 2016, Comisia Electorală Centrală (CEC) a înregistrat 24 de grupuri de iniţiativă pentru susţinerea potenţialilor candidaţi la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova. Un competitor a părăsit chiar din start cursa pre-electorală, declarându-se „învins de sistem” şi invocând un şir de ilegalităţi comise de candidatul puterii în procesul de colectare a semnăturilor necesare pentru înregistrare. Se aşteaptă că o bună parte dintre cei 23 de potenţiali candidaţi, în special cei independenţi, fără suport din partea unor formaţiuni politice, de asemenea nu vor avea capacitatea să colecteze numărul necesar de cel puţin 15 mii de semnături pentru a fi înregistraţi în calitate de candidaţi. Indiferent de numărul candidaţilor ce urmează a fi înregistraţi, mesajele acestora pentru cetăţeni pot şi grupate în cinci curente majore, mai mult sau mai puţin intercalate:

• pro-românesc, unionist
• pro-european guvernamental
• pro-european de alternativă
• pro-eurasiatic
• decretului unic

Toate cele cinci curente au în vedere depăşirea crizei în care s-a pomenit Republica Moldova în ultimii doi ani. Diferenţa constă în modalităţile prin care se doreşte depăşirea crizei.

Curentul unionist pledează cauza re-unirii Republicii Moldova cu România în baza dreptului istoric şi a celui internaţional, după exemplul re-unirii Germaniei în 1990. Consideră Republica Moldova un stat eşuat, fără perspective de dezvoltare. În acest sens, subliniază supremaţia dreptului oamenilor de a fi fericiţi asupra celui de a trăi într-un stat independent, incapabil să asigure fericirea cetăţenilor. Consideră că are un bazin electoral de cel puţin 30%.

Curentul pro-european guvernamental pledează cauza integrării europene a Republicii Moldova. Consideră prioritară implementarea Acordului de Asociere Republica Moldova — Uniunea Europeană şi realistică depunerea în 2019 a cererii de aderare a Republicii Moldova la UE. Insistă pe depăşirea evolutivă a crizei politice şi economice în care s-a pomenit Republica Moldova în 2014. În acest sens, insistă pe instaurarea stabilităţii şi anihilarea spiritului protestatar ce a izbucnit după anunţarea devalizării sistemului bancar. Se sprijină preponderent pe administraţia şi funcţionarii publici.

Curentul pro-european de alternativă pledează cauza integrării europene. Insistă pe fortificarea instituţiilor statului, scoaterea acestora din captivitatea oligarhilor. Consideră depolitizarea instituţiilor de drept şi de reglementare drept alfa şi omega construirii statului de drept, fără care integrarea europeană este imposibilă. Se sprijină pe mişcarea protestatară şi segmente largi ale populaţiei care au avut de suferit de pe urma crizei provocate de devalizarea sistemului bancar.

Curentul eurasiatic pledează refacerea relaţiilor de colaborare a Republicii Moldova cu Federaţia Rusă şi Uniunea Economică. Consideră că Acordul de Asociere a Republicii Moldova cu UE a fost negociat prost. De aceea, produsele agricole moldoveneşti nu pot încă atinge standardele pieţii comunitare, dar deja au pierdut piaţa de desfacere a Federaţiei Ruse. Promite să întreprindă eforturi de revizuire a Acordului de Asociere sau anularea acestuia şi aderarea ulterioară a Republicii Moldova la Uniunea Economică Eurasiatică. Este promotorul reglementării transnistrene, inclusiv prin intermediul federalizării Republicii Moldova. Pledează pentru un model de federalizare ce ar garanta independenţa şi suveranitatea Republicii Moldova, diminuând tendinţele şi pericolele separatiste. Se bucură de suportul majorităţii relative a populaţiei Republicii Moldova, în mod special a minorităţilor naţionale şi a “moldoveniştilor” — segment al populaţiei băştinaşe pentru care deosebirea moldovenilor de români este principială.

Curentul decretului unic este cel mai original. Promovează ideea că şeful statului ales în urma alegerilor directe din 30 octombrie trebuie să fie Preşedintele unui singur decret. Campania electorală urmează a fi desfăşurată astfel, încât Preşedintele ales să aibă mandat popular pentru dizolvarea Parlamentului şi convocarea unor alegeri parlamentare anticipate. Aceasta este singura cale legitimă şi rapidă de izbăvire a ţării de clanurile care au capturat instituţiile statului. Alegerile parlamentare anticipate ar urma să reprezinte echivalentul alegerii unei Adunări Constituante, care ar elabora o nouă constituţie în vederea reaşezării instituţiilor statului şi reîntregirea ţării. În acest mod ar urma să fie creată ce de-a IV republică”.