Analiză de la București, despre șansele R. Moldova de a adera la UE. Au fost luați în calcul PATRU factori: voința politică, dorința cetățenilor, criteriile de la Copenhaga, situația geopolitică/război/pace. „Fabricile de visuri nu ajută”

Războiul din Ucraina a creat premisele pentru ca R. Moldova să obțină, în iunie 2022, statutul de țară-candidată pentru aderare la UE, iar pentru ca procesul de aderare să nu stagneze, este nevoie de o guvernare prooccidentală la Chișinău, dar „viitorul nu sună bine”, în opinia fostului consilier al ex-președintelui României, Cristian Hrițuc..

„R. Moldova a obținut anul trecut statutul de țară-candidat la Uniunea Europeană. Începerea războiului din Ucraina de către Federația Rusă a creat premisele pentru obținerea acestui statut. UE a decis să dea un semnal politic important Federației Ruse și a făcut acest pas de a-i oferi Ucrainei statutul de țară candidat, iar România a exploatat acest lucru și a presat ca și R. Moldova să fie introdusă pe listă.

Maia Sandu a făcut un gest curajos și a semnat cererea de aderare când armata lui Putin avansa în teritoriul ucrainean și încă nu se știa cât va putea rezista Ucraina. Acum se vorbește foarte mult și uneori pe un ton mult prea optimist despre finalizarea cu succes a acestui demers. Trebuie, însă, să avem o privire realistă și să vedem care sunt perspectivele pentru ca R. Moldova să își atingă obiectivul. Pot să vă spun că fabricile de visuri nu ajută”, se arată într-un material de analiză semnat de comentatorul politic Cristian Hrițuc.

Hrițuc a analizat patru factori extrem de importanți, care trebuie luați în calcul: voința politică de la Chișinău; dorința cetățenilor R. Moldova; respectarea criteriilor de la Copenhaga; situația geopolitică din regiune/terminarea războiului/negocierile de pace:

„Voința politică

R. Moldova a obținut statutul de țară-candidat, dar de acum urmează greul, începerea negocierilor, îndeplinirea condiționalităților. Din experiența altor state, am văzut că procesul efectiv până la aderare este unui complicat ce se poate întinde pe o durată de zece ani. Președinta Maia Sandu e conștientă de faptul că acest demers va fi extrem de complicat și spunea într-o apariție publică: R. Moldova va fi membră a UE și eu cred că R. Moldova trebuie să devină membră a UE în următorii ani, până la sfârșitul acestui deceniu. Acum acest lucru se poate întâmpla doar dacă punem cu toții umărul.

Pentru ca procesul de aderare să nu stagneze, pentru ca negocierile să înceapă și să se desfășoare într-un ritm bun, este nevoie de o guvernare prooccidentală la Chișinău. Din păcate, din punctul acesta de vedere, viitorul nu sună bine.

În 2025, în R. Moldova vor fi alegeri parlamentare. PAS deține în acest moment majoritatea în Parlament, dar a scăzut enorm în preferințele electoratului și este aproape imposibil ca la alegerile parlamentare să mai obțină majoritatea. În acest moment, se poate vedea că partidele proruse pot face o alianță și pot prelua puterea în Parlament. Nu mai există alt partid proeuropean ce ar putea face pragul și să se poată prefigura astfel o alianță cu PAS, care să determine o formula de guvernare pro-Vest. Ultimul sondaj care confirmă aceste lucruri a apărut pe 3 februarie și este realizat de o firmă apropiată partidului de guvernământ.

Partidele proruse nu își doresc continuarea parcursului proeuropean. În trecut, Igor Dodon spunea că ar trebui rupt Acordul de Asociere cu UE. Partidul „Șor” este condus de un infractor, care în momentul ăsta face jocul Federației Ruse și încearcă destabilizarea R. Moldova.

În cazul optimist, chiar prea optimist, partidele proruse ar desfășura aceste negocieri cu frâna de mână trasă. Poate nu le-ar bloca complet, dar le-ar face să se întindă pe o durată extrem de mare. Așadar, dacă ne referim la acest criteriu necesar pentru ca R. Moldova să își atingă obiectivul, putem spune că este incertă îndeplinirea lui. Atât timp cât la Chișinău nu va exista o putere pro-Vest, nu putem spera ca procesul de aderare la UE să fie unul de succes.

Dorința cetățenilor

Este un alt factor extrem de important. În ipoteza în care negocierile de aderare s-ar termina cu succes, este vital ca în R. Moldova să existe o majoritate consolidată a cetățenilor care vor aderarea la UE.

De-a lungul timpului, în sondaje am văzut că în medie cam 50% din cetățeni își doresc acest lucru. O speranță vine din faptul că sondajele făcute în ultima vreme nu cuprind și diaspora, care ar putea fi un plus. Am văzut că în alegerile prezidențiale cetățenii din diaspora au votat masiv cu Maia Sandu. Au fost în jur de 10% din totalul voturilor din R. Moldova. Dacă analizăm acest criteriu putem spune că există premisele necesare ca el să fie îndeplinit. În cazul organizării unui referendum național, pe aproximările de acum, se poate obține un vot în favoarea aderării la UE.

Respectarea criteriilor de la Copenhaga

R. Moldova trebuie să arate că este un stat funcțional, cu economie de piață capabilă să facă față să se integreze în rândul celorlalte economii, cu stat de drept și instituții stabile, cu o justiție funcțională și cu adoptarea aquis-ului comunitar.

Din păcate, la aceste capitol R. Moldova stă extrem de prost. Comisia Europeană a făcut publică Opinia pe marginea cererii de aderare a R. Moldova la UE, care evaluează situația vizavi de 33 de capitole ale legislației UE. Concluziile: la 12 domenii Moldova e la nivel de începător, la 17 domenii avem o evaluare de „un anume nivel de pregătire” și la restul domeniilor - „nivel moderat”

R. Moldova este în urma Georgiei și chiar a Ucrainei aflată în război la acest capitol. Îndeplinirea acestor criterii, reformarea legislației, construirea unei economii de piață funcțională sunt deziderate extrem de greu de atins, pentru că statul moldovean este pe perfuzii. Nu are capacitatea să se susțină singur, trăiește cu ajutorul României și altor donatori, pentru a-și asigura funcționarea minimală. Este un stat depopulat, cu o migrație masivă, s-au pierdut peste 1 500 000 de cetățeni în ultimii 30 de ani. Aceștia au migrat și este aproape imposibil de crezut că ei se vor mai întoarce înapoi.

Fără cetățeni nu poți construi un stat, fără investiții masive nu poți construi o economie funcțională, iar fără o economie funcțională nu poți adera.

Îndeplinirea condițiilor de la Copenhaga sunt în inter-dependență cu situația politică. Adică, fără un partid la putere dedicat îndeplinirii acestor criterii, nu poți reuși. Partidele proruse nu au ca obiectiv îndeplinirea condițiilor privind „statul de drept”, pentru că au aceeași școală ca Moscova, protejarea oligarhiei, protejarea intereselor clasei conducătoare. Ar mima rezolvarea acestor condiții așa cum au făcut-o de-a lungul timpului. Așadar, acest criteriu este și el incert și nu putem fi optimiști că ar putea fi realizat.

Situația geopolitică din regiune/terminarea războiului/negocierile de pace

La acest moment nu putem ști cum se va termina războiul și nici cum se va configura situația în zonă. Există un risc extrem de mare ca Federația Rusă să ceară la masa negocierilor ca R. Moldova să rămână o zonă tampon, să rămână în zona gri. Dacă e să fim realiști și să nu ne luăm după lozinci, R. Moldova poate fi „o monedă de schimb”. S-a mai văzut în istorie.

Nu trebuie să ne hazardăm în a spune că terminarea războiului poate fi o fereastră de oportunitate, pentru că acest lucru ar fi posibil doar dacă Federația Rusă ar fi înfrântă și ar avea loc o schimbare de garnitură la conducerea Kremlinului favorabilă procesului de extindere a UE. Ceea ce acum pare utopic.

Nu știm cum va arăta UE la finalul acestui război. Am văzut jocul Austriei în privința României pe tema Schengen. Vedem că Ungaria face în continuare jocul Federației Ruse, Austria joacă o neutralitate proactivă, dar în favoarea Rusiei. Croația joacă dubios. Germania va avea nevoie de gaze rusești. Poate ști cineva cu adevărat acum cum va arăta UE? Răspunsul sincer e „NU”. Poate știi cineva dacă nu va exista în rândul țărilor din UE o opoziție la aderarea R. Moldova în UE? „NU”.

Așadar, nici acest criteriu nu pare a fi îndeplinit. Avem o situație incertă și există un risc major ca el să nu fie îndeplinit.

Concluzionând, avem o situație incertă și nu putem afirma că în următorii zece ani există cu adevărat șansa îndeplinirii condițiilor necesare pentru ca R. Moldova să adere la UE. Un singur criteriu din cele analizate ne poate da speranță, dar atât. Pe lângă cele analizate mai sus, mai sunt o grămadă de alți factori ce pot îngreuna acest demers sau îl pot bloca total și aici dau un singur exemplu: situația din Transnistria.

R. Moldova trebuie ajutată să adere la UE, dar greutățile nu trebuie minimalizate. În presa din România se construiește o mare fabrică de visuri în acest moment, dar realitatea din teren e alta.

Nu avem de ce să fim optimiști”, a concluzionat Hrițuc.